Dacă doriţi să petreceţi sâmbăta dinaintea furtunii într-un mod inteligent, căutaţi prin computerele personale piesa lui Caragiale O scrisoare pierdută în regia lui Liviu Ciulei – cea salvată în 1982 de oarba cenzură – şi puneţi stop-cadru pe momentul când, interpretaţi magistral de Victor Rebengiuc şi Ştefan Bănică senior, prefectul Ştefan Tipătescu se răsfrânge în percepţia poliţaiului Ghiţă Pristanda. Ce efort din partea conului Fănică să vopsească cioara în „lucru curat” şi cât de prompt îi spulberă Ghiţă vopseaua. Sentinţa: „Curat murdar, coane Fănică!” împlineşte anul acesta 130 de ani de când, genial, Caragiale a agăţat-o ca pe o tinichea de coada murdară a culiselor electorale la români şi încă zornăie, proaspătă şi astăzi.
Beneficiul vizionării va fi cel puţin triplu. Veţi înţelege mult mai bine eterna şi fascinanta Românie electorală. Apoi veţi înţelege la ce fel de „Românii au talent” se uitau părinţii noştri, ceea ce poate contribui la o mai bună înţelegere în familie. Şi, nu în ultimul rând, veţi înţelege de ce actualul învăţământ, modificat genetic de curricule, nu mai are gustul şi savoarea învăţământului din vremea programelor naturale de odinioară, asezonate cu mari clasici ai literaturii româneşti şi universale.
E doar o smerită sugestie, ca să nu vă roadeţi inutil unghiile tot week-endul, speculând asupra stelei pe care ne-o vom pune duminică în frunte, cu mânuţa noastră.
Dar, uneori chiar că ne merităm soarta! Pentru cei care miercuri seara n-au avut poftă de boxul prezidenţiabililor, o televiziune care uzurpă cu neruşinare numele României – ţară ÎNCĂ creştină şi morală în profunzimile ei – a tras o smetie peste ochii naţiunii, umplând ecranul cu tribunul furios şi vrăjitoare profetice, drapate în mătăsuri şi halou de halloween sub formă de coroană pe cap. Să fie asta noua ofertă de analişti politici pentru vremurile din urmă? Mai că-ţi vine a crede că mai jos de atât nu se poate. Sau poate că da?
În sfîrşit, orice comentariu e de acum de prisos, căci ce-a fost a fost, ce va fi va fi, iar campania s-a încheiat. Rămâne un mister dacă viitorul preşedinte al României îşi va asuma, înaintea lui Dumnezeu şi a electoratului, responsabilitatea reprezentării unei naţiuni în clubul european, dacă va repune statul de drept în posesia resurselor sale vitale după exemplul celorlalte democraţii din club, dacă va sigila pădurile ca o măsură de siguranţă naţională şi dacă va opri exterminarea în masă a românilor pe post de cobai. Pentru asta însă trebuie vână şi har, coane preşedinte!
Publicitate
