Între personajele îndrăgite din cărţile copilăriei, unul mi s-a părut mereu extrem de savuros: Păcală. Încă nu se turnase filmul cu Papaiani, aşa că fiecare şi l-a putut imagina cum a vrut, iar păţaniile lui au fost pentru noi, trupa de puşti care am copilărit împreună, o sursă inepuizabilă de idei întru a face „dreptate” în cartier. Nu e cazul să povestesc aici – şi nici nu cred că vreţi să ştiţi – cum am reuşit, de exemplu, să mutăm de pe strada noastră o familie de sadici, cărora le plăcea să chinuie animalele şi să terorizeze copiii. În faţa unei cete plină de umor şi înarmată cu ingeniozitatea lui Păcală, bieţii oameni ( zic cu mintea mea de acum ) s-au dat bătuţi printr-un schimb de locuinţă. Sigur că au urmat apoi alte vârste ale maturizării noastre afective, am fost pe rând cireşari, căpitani la 15 ani şi alte personaje din lecturile de vacanţă, de la care am învăţat că întotdeauna binele învinge şi naivi am rămas până azi. Dar spiritul umorului şi ingeniozitatea lui Păcală în această bătălie, le-am păstrat. Dintre metodele lui de a da câte o lecţie grosolăniei, vicleniei, lăcomiei, răutăţii şi altor păcate, una am experimentat-o din curiozitate pe pielea mea de la genunchiul proaspăt julit. Era metoda cu cureluşa de piele scoasă drept pedeapsă cu o lamă de cuţit de pe spinarea ticălosului, iar pe locul acela se punea sare. Aşa că mi-am tratat şi eu genunchiul cu un pumn generos de sare – neiodată, că pe vremea aceea încă nu se exterminau românii prin metode chimico-alimentare – ca să înţeleg mai bine dreptatea lui Păcală şi culmea usturimii.
Metoda îmi e şi astăzi de folos ca reglator natural de tensiune, când văd câte o dudă troglodită la televizor, care zace în Parlamentul ţării pe banii noştri doar ca să pută locul sub el şi care propune, cu gura plină, dezmembrarea României şi cadorisirea vecinilor cu bucăţi din ţara care l-a născut. Chiar dacă nu e „ politically correct” şi nici creştineşte, tot i-am dat turcitului cămaşa peste cap şi cu un cutter imaginar i-am scos trei cureluşe de pe spinare – una pentru sfinţii martiri ardeleni, una pentru martirizaţii de la Ip şi Trăznea şi una pentru deportaţii în străfundurile Siberiei. Români! Geaba am pus şi sare. Pe cei de teapa ăstuia nu-i mai ustură nimic.
Dar să-l lăsăm pe amărât în grija Domnului, măcar în Postul Mare şi să vă dau o statistică de ultimă oră vehiculată în spaţiul public: de pe spinarea românilor s-au lopătat în ultimii 25 de ani 3 ooo ( trei mii !!! ) de MILIARDE de EURO. Ca să nu plezniţi, folosiţi metoda lui Păcală !
