În debutul conferinței de presă a USR Sibiu, în care s-a lansat candidatul la Primăria Locală din partea acestei formațiuni, în persoana Ruxandrei Cibu-Deaconu, Dan Barna, vicepreședintele partidului, a ținut să aibă o declarație corozivă, despre clădirea părăginită a Palatului de Justiție. Zice Dan Barna: ”Tribunalul din Sibiu, o rană pe față orașului, o escară a urbanismului acestui oraș, de 21 de ani. Și am avut zilele trecute o declarație a doamnei Turcan, Ministrul Culturii, în prezent deputat de Sibiu, care ne spunea că proiectul Tribunalului Sibiu intră în linie dreaptă. Nu există ironie mai mare decât după 21 de ani să ni se spună că se va lua totul de la zero, că se caută un alt consultant, care să facă un nou studiu de fezabilitate și alte proiecte pentru, repet, o clădire emblematică altă dată a orașului. Declarația Doamnei Turcan o face pe Gabriela Firea să pară un epigon stângaci. Să le spui sibienilor că reluăm un proiect de la zero și să prezinți asta ca pe o reușită sau ca pe o victorie, este un lucru caraghios”.
Declarația are loc în contextul în care acum o lună, Raluca Turcan anunța că vechea clădire a Tribunalului Sibiu a obținut o finanțare de 12 milioane de euro pentru renovare.
E înduioșătoare preocuparea lui Dan Barna pentru soarta clădirilor aflate în paragină prin urbea sibiană. Și, cu atât mai mult, a Tribunalului Sibiu. Vă rog, să îi amintească cineva fostului vicepremier al României, deputatului și fostului președinte al USR, că în toți cei 21 de ani invocați, oareșce vreme s-a perindat prin portofolii decizionale, poziționări din care nu doar că avea toate pârghiile să scurteze această agonie de 21 de ani a vechiului Tribunal, dar aș îndrăzni să spun că ar fi fost și o chestiune de bun simț față de sibienii cu care acum empatizează atât de patetic. Mi-ar fi plăcut să aflu în această conferință ce a reușit să facă Dan Barna, la modul concret, pentru ca această clădire emblematică a Sibiului să nu treacă în acest hal vârsta de plus majorat. Să ni se fi oferit câteva indicii privind cumplitele nopți nedormite ca urmare a stresului înspăimântător de care era una-într-una curtat, din cauza faptului că sibienii nu au parte de o clădire reprezentativă a orașului, renovată așa după cum merită.
Nu neg că e posibil și ca, în toți acești ani, preocupat cu problemele stringente ale Sibiului, să nu fi remarcat în desele sale tranzitări pe lângă Tribunal, că acesta nu a fost încă renovat. Sau să fi fost copleșit de mulțimea de realizări cu care a fericit Sibiul din pozițiile guvernamentale ocupate și pe care sibienii le găsesc la tot pasul. Mi-aș mai fi dorit poate să ni se fi spus măcar de o inițiativă, de o campanie comunitară, cât de mică (dată fiind experiența cumulată în perioada #rezist) a USR Sibiu privind această grijă acută pentru clădirea Tribunalului. Știu eu, ceva, acolo… Nu a fost să fie.
Personal, îmi doresc o chestiune minimă de la un om politic: sinceritatea. E mult să pretinzi politicianului actual să fie expert în atragere de fonduri, în cultură organizațională, maturitate și responsabilitate decizională, moralitate, empatie etc. Însă oare e chiar atât de greu de înțeles că ne-am cam săturat să fim luați (lăsați) de… căruță?
O vorbă din bătrâni spune că cu cât căruța e mai goală, cu atât face mai mult zgomot. Tribunalul a obținut finanțarea pentru renovare. Mai sunt însă câteva clădiri emblematice în Sibiu lăsate de izbeliște. Dan Barna are toate șansele și oportunitățile să ne arate el cum se face ca măcar celelalte clădiri să nu mai aștepte 21 de ani până să fie redate sibienilor.
