Ipocrizia de a ascunde mârșăvii în spatele unui zâmbet inocent sau a unei declarații seci guvernamentale este realitatea românească trăită de noi în fiecare zi. Premierul Grindeanu a declarat că susține lupta anticorupție, dar consideră că tare bine ne-ar fi dacă Kovesi ar părăsi DNA și s-ar opri procesul ăsta dureros de condamnare a politicienilor prinși la furat.
Elena Udrea, atât de blamată în perioada președinției Băsescu, a devenit o victimă inocentă condamnată pentru corupție. Un geamăt de durere s-a auzit de la stânga la dreapta, din Modrogan până în Kiseleff. Dintr-o dată, falsele bariere ideologice se prăbușesc și se reaprinde frica de pușcărie ce nu ține cont de slogane de partid.
Ca o ironie, a reapărut statistica anuală a accidentelor rutiere din România. În continuare suntem în topul european cu cele mai multe victime ale accidentelor rutiere. Deși avem mai puține automobile și autostrăzi, mor mai mulți oameni. Abilitatea de a conduce este irelevantă, realitatea sărăciei de a nu avea posibilitatea de a cumpăra și deține un automobil este mult mai relevantă. Criza locurilor de parcare în orașele României este un proces lung căruia nu i se întrevede nicio finalitate. În ultimii 2-3 ani construcția de autostrăzi a încetinit până la oprire completă. Până și bulgarii au mai mulți kilometri de autostradă.
Care este legătura între cele două subiecte politica și accidentele rutiere? Corupția. Cele mai scumpe studii de fezabilitate, cele mai scumpe autostrăzi neconstruite, cele mai puține locuri de parcare din capitala României sunt rodul muncii politicienilor corupți.
Când faci o afacere ce costă miliarde, ca autostrada Bechtel ce nu a fost după atâta amar de vreme finalizată, dar pierzi contractul în Ministerul Transporturilor, nu există îndoială că vorbim de corupție. Năstase, Ponta, Șova și alții ca ei sunt indivizii care rostogoleau gureș discursuri despre iubirea de țară și de popor în timp ce devalizau România.
Colectiv ne-a arătat că oamenii mor arși de vii din iresponsabilitatea și inconștiența autorităților. Morții din spitalele românești sunt victimele infecțiilor neosocomiale nedeclarate, dar care provoacă decese „oamenilor sănătoși”. Murim pe șosele pentru că sunt înguste, aglomerate și pline de gropi. Sloganul vechi de doi ani de zile „corupția ucide” nu e un îndemn la luptă cu corupția guvernamentală sau a politicienilor în general. E o realitate tristă pe care am început să o acceptăm, să o tolerăm. Și ce dacă e corupt, doar nu a dat în cap la oameni – ne sugerează politicienii în timp ce o înjură pe Kovesi și DNA-ul printre dinți. De fapt, conexiunea dintre sărăcia românilor, între riscul de a muri cu zile și corupție e una al naibii de evidentă. Fără a apela la patetism, în acest context, politicienii români corupți sunt niște criminali indiferenți.
Publicitate
