Drept să spun, nu mai ştiu und am citit că viaţa se poate derula după rânduiala spirituală, ori fără de rânduială, fără-de-lege, ca sumă de „apucături”.
Cert este că, vorbele acestea mi-au venit în minte în timp ce priveam rezumatul neruşinării parlamentare la ştirile de seară la televizor. Cineva ar putea crede că „neruşinarea” se referă la lopata de bani pe care şi-au mai pus-o în cap şi de Crăciunul anului 2015 căpuşele naţiunii, sfidând Lazării care le stau la porţi sub formă de statistici, adică sutele de mii de români forţaţi şi anul acesta să coboare sub pragul sărăciei. Din acest punct de vedere, un sfert de veac de „democraţie” – ca să numim elegant experimentele care se fac pe spinarea răbdătoare a românilor – nu a schimbat mare lucru pe aceste meleaguri: spre sfârşit de dictatură România profundă se pregătea să mănânce de Craciun prin reprezentanţi, ceea ce face şi acum, spre sfârşit de democraţie. A nu se crede cumva că am vre-un prieten profet sau acces la surse oculte. Mă gândesc doar că, dacă unul apucă cu şapte guri , deşi Dumnezeu i-a dat doar una, ceilalţi şase rămân cu buzele umflate.
A nu se crede nici că sunt adepta vre-unei viziuni egalitariste asupra lumii, când tot Dumnezeu a făcut-o atât de minunată în diversitatea ei. Ştiu doar că, pe marea acestei vieţi fiecare naţiune are rânduită corabia ei. Are navigatori buni, ajunge la limanul mântuirii. Are navigatori de nimic, pluteşte în derivă şi fără-de -legea mişună pretutindeni. Iar când prosto-lăcomia sau lacomo-prostia, numiţi-o cum vreţi, te pune să îngrămădeşti la prora tot ce poţi găjbi, în timp ce restul lumii, uşurată de toate ale sale, dârdâie în fundul gol la pupa, să fii sigur că barca ţi se răstoarnă în cap.
Suma de „apucături” parlamentare din tolba lui Moş Craciun 2015 a ajuns la osul românului, iar „apucaţii” să nu uite că „ e de ajuns o bâtă la un car de oale”, cum spune un vechi proverb autohton, şi, nici că bâta ciobanului e din lemn de corn. Cu lemnul ăsta tare ca piatra s-a apărat de lupi o civilizaţie milenară. Dacă până acum românilor li s-a luat tot ce aveau, acum li se ia ceea ce sunt !!! De fiecare dată în istorie când s-a întâmplat neruşinarea asta, lucrurile s-au mutat pe muchie de cuţit !
Să tragem totuşi nădejde că, de la Crăciun până la Paşti, Dumnezeu ne-a dat răgaz de înţelepţire şi să iertăm , noi, românii, greşiţilor noştri de şaptezeci de ori câte şapte, că-i obicei străbun.
Publicitate
