Despre libertatea presei, la timpul trecut

Călin Blaga; [email protected] 3 mai pentru jurnaliştii care mai au un pic de demnitate reprezintă Ziua Mondială a Libertăţii Presei, o libertate discutabilă în ziua de astăzi, mai ales în contextul raportului anual Freex despre starea presei româneşti, catalogată a fi în… declin. Un declin generat şi de criza financiară, dar şi de imixtiunea politicului. Despre libertatea de exprimare a jurnalistului am vorbit adesea, dar tot mai rar în prezent, pentru că presiunile la nivelul editorial cresc foarte mult. Cei ce cumpără publicitate, o arată raportul Freex, cred că pot controla şi politica editorială a unei instituţii media. ªi cel mai bine se vede asta, pe plan naţional, în cazul Roşia Montană, unde o corporaţie canadiană a pompat milioane în publicitate la radio şi TV, iar acolo nu mai auzi nimic decât lucruri cu lapte şi miere despre proiectul lor cu cianuri. Jurnaliştii nu mai pot scrie despre acest subiect, deşi deontologia profesională mondială, din ţări unde încă se mai poate face presă, spune că un cumpărător de publicitate achită pentru un spaţiu în ziar, dar nu poate interfera cu interesul public. Presa scrisă este pe ducă, o spun toate analizele, chit că noi, cu ziarul Sibiu 100%, contrazicem tocmai această teorie. Dar presa vândută la chioşcuri sau unor politicieni moare. Atâta timp cât nu poţi păstra un echilibru mori. Cititorii te omoară, pentru că nu mai cred în tine. ªi sunt atâtea exemple în presa locală sibiană. Este necesară publicitatea pentru un ziar, dar publicitatea făcută onest, cu acte şi cu reguli clare. Sincer, sunt sătul să aud mari politicieni de provincie cum se milogesc la un spaţiu mare de ziar pentru campania electorală, dar dacă se poate pe gratis. Asta când ştim că toţi vor să ajungă stăpâni pe banul public. La noi mereu a funcţionat principiul capitalist simplu: cine plăteşte, primeşte. ªi cititorii află prin marcarea corespunzătoare că este vorba de publicitate. Până la urmă, decizia aparţine cititorului. Oricât de deştepţi se cred unii jurnalişti sau şmecheri câţiva oameni de afaceri, cititorul este regele. Concluzia privind libertatea presei la noi este că putem vorbi despre ea la trecut şi… să sperăm la viitor. Doar că nori negri s-au abătut asupra acestei profesii şi, din păcate, luminiţa este tot mai îndepărtată, iar studenţii care visează să devină Andreea Esca sau Cristian Tudor Popescu mai bine se reorientează. Presa înseamnă multă muncă, presiuni uriaşe, salarii mici. Trebuie pasiune, nervi de oţel şi… demnitate! Notă: Editorialul şi alte articole de opinie sau cronici din ziarul Sibiu 100% aparţin autorilor şi nu se supun principiului dreptului la replică conform rezoluţiei Consiliului Europei (74) 26.