Există un american care, în 1988, a scris o carte ce avea să-i aducă faimă modială. Un best-seller cu titlul „Tot ceea ce trebuie să ştiu cu adevărat, am învăţat la grădiniţă”. Într-un moment în care mai marii lumii par să-şi fi pierdut minţile şi se joacă cu focul, unul extrem de periculos, care probabil nu se va stinge până ce nu va face civilizaţia umană scrum, americanul acesta spune: „Gândiţi-vă cu cât ar fi mai bună lumea aceasta, dacă noi toţi – întreaga oamenire – am savura fursecuri şi lapte în fiecare după-amiază pe la trei şi apoi ne-am întinde sub păturică pentru un pui de somn. Sau, dacă toate guvernele ar avea drept regulă politică să pună întotdeauna lucrurile la locul lor, acolo unde le-au găsit şi să-şi cureţe propria mizerie.” Să-l contrazică cineva, dacă poate!
Gândiţi-vă cu cât ar fi România mai civilizată şi mai prosperă, dacă cei pe care-i numim noi cu generozitate „politicieni”, în loc să scoată panglici de fariseism pe gură, şi-ar vârâ mai degrabă un fursec între dinţi şi ar da pe gât o duşcă de lapte, iar seara, în loc să se certe la televizor ca la uşa cortului, s-ar duce mai bine la culcare. Le recomand chiar cornul şi laptele, ca să pape şi ei din propria afacere, pe care o bagă zilnic pe gâtul elevului român. Ce să mai vorbim de lucrurile puse la locul lor, acolo unde le-au găsit rânduite de înaintaşii noştri, ca de exemplu: moştenirea Gojdu (dată pe tavă ungurilor), punga de gaze naturale din apele teritoriale ale României (dată pe tavă americanilor), cele trei milioane şi mai bine de hectare de pădure (făcute plocon austriecilor), pământul ţării (dat pe tipsia prostiei veneticilor din cele patru zări) şi câte şi mai câte.
Iar curăţatul propriei mizerii ar fi de-a dreptul un ideal. Gândiţi-vă cum ar fi să-şi cureţe nea Ilici conştiinţa de loviluţie, mineriade şi închinarea ţării la ruşi, nea Petrică de manipularea cu „România – un maldăr de fiare vechi”, etc, etc, până-n zilele noastre, tanti Codruţa de in-justiţii, nenea Iohannis de Colectiv, nea Băse de toate vicleniile, nea Tări de vânzările de ţară menţionate mai sus şi trebuie să mă opresc aici, altfel aş umple tot ziarul.
Ce mai zice americanul că a învăţat la grădiniţă? Să împartă totul, să joace cinstit, să nu-şi lovească aproapele, să nu ia ce nu-i aparţine, să-şi ceară scuze dacă a supărat pe cineva, să roşească, să trăiască echilibrat, gândind un pic, învăţând un pic … şi muncind un pic în fiecare zi.
Ce ziceţi de politicieni cu o astfel de educaţie de grădiniţă?
