Presa internațională s-a amuzat teribil anunțând voiajul regelui Arabiei Saudite în Indonezia cu un bagaj de doar 500 de tone. Regele saudit și-a pus la pachet două limuzine Mercedes și două lifturi. În paradigma monarhiilor din Golful Persic, luxul și epatarea sunt normalitate. În România, regula e ipocrizia.
Anul trecut în România vântul populist-naționalist devenea inspirație pentru politicienii PNL și PSD. PNL a mizat prost pe cruci, credință și a făcut conspirativ cu ochiul Coaliției pentru Familie. Grație acestei strategii electorale „geniale”, liberalii au luat o bătaie soră cu moartea la alegerile locale. În București, PNL a ieșit pe locul trei lăsând cale deschisă unei formațiuni politice noi care părea mai aproape de valorile liberale.
PSD beneficiind de experți de campanie israelieni a evitat eroarea PNL și a construit un fiu bastard nășit de Sebastian Ghiță și balamaua ALDE a lui Tăriceanu. Dintr-o dată PSD-ul avea un discurs reținut și cu un program pro-investiții aproape liberal. Totul s-a destrămat după alegeri când Liviu Dragnea, timp de o săptămână, s-a visat prim-ministru. Contondența antioccidentală s-a ivit de sub mustață, la început timid, pentru a lua ulterior proporții. Protestele de stradă masive au scos din PSD și din lugubrul său aliat Tăriceanu toate mesajele populist-naționaliste pe care le-am crezut eliminate de la extincția PRM-ului.
Mesajul antieuropean, anticorporații s-a împletit cu naționalismul de grotă atât de accesibil „maselor largi populare” a membrilor PSD.
Liviu Dragnea e ipocrit. Vânturarea preocupării pentru săraci vine de la baronul local de Teleorman. Un bugetar sărac cu o vilă de 7.000 de metri pătrați în unul din cele mai sărace județe ale României. După promovarea secretarei pe post de parlamentar, domnul Dragnea s-a logodit cu o tânără superbă în ciuda sprijinului său pentru „familia tradițională”. Poate aliatul său Tăriceanu, și el mare apărător al familiei tradiționale, nu i-a explicat complicațiile generate de mărturiile penale ale fostelor partenere conjugale.
Faptul că politicenii români, bugetari, fac averi colosale nu este șocant în România. Minciuna, ipocrizia sunt definiții clasice ale politicii românești.
Frica noastră e generată de refuzul puterii politice românești de a investi în forțele armate când rușii își flexează mușchii. Vezi stoparea proiectului fregatelor. Teama ne e instituită de vizita lui Tăriceanu, acest demagog antioccidental, la Orbán.
Porcăria ultimă e că după ce devalizează fonduri publice, după ce dau foc firavei democrații românești, bravii politicieni români se retrag discret în Madagascar și Brazilia unde își destind nervii pe banii noștri.
Să sperăm că DNA va veni, în sfârșit, să îi ia.
