Supraglomerarea din arestul poliției capitalei și din alte zone aglomerate de activitatea intensă a DNA au adus în atenția publică probleme noi cum sunt zugrăvitul și mobilele din celule. Unii inculpați destupați la minte au ales să își schimbe domiciliul lor în ultima clipă, pentru a trage un loz câștigător într-un penitenciar mai permisiv.
Sistemul penitenciar din România produce mai multă carte decât Uniunea scriitorilor. Cetățeni chinuiți de gramatica limbii române au descoperit subtilitatea metaforei prin restrângerea libertății. De la Școala Ardeleană încoace, nici o altă instituție nu a reușit să influențeze cultura până acum cum a făcut-o justiția română. Recolta spornică de infractori nu ne mai agresează doar prin intermediul televiziunii ci și zâmbind de pe coperta unei cărți din librărie.
Încarcerarea a devenit principala preocupare a politicienilor români. De la președinte până la ultimul primar corupt din România, dorința cea mai arzătoare e “să terminăm cu telejustiția”. Poate că spectacolul cătușelor în fața a zeci de camere de televiziune și întrebările inepte “cum vă simțiți” sunt ridicole. Însă așternerea unei pâcle cleioase de liniște și furt pe sub masă nu e o alternativă de dorit.
Nici cel mai banal tâlhar nu își dorește publicitate în momentul producerii infracțiunii, cu atât mai puțin să își arate fața hâdă a traficului de influență în presă. Schimbarea, ca și mai binele, adeseori fluturate în momentele fierbinți ale campaniilor electorale sunt doar fraze șablon pe care noi alegătorii ne facem că le credem, iar ei politicienii se fac că se vor ține de cuvânt.
Drama cea mai mare însă nu e jocul pseudo-democratic de transfer prin rotativa unor alegeri a puterii politice de la un partid la altul, ci felul în care corpul electoral al cetățenilor români urmează noul curent. Din milioanele de alegători, membri de partid și activiști se delimitează un grup, o facțiune îndrăgostită de ciolan, ce privește pofticios la generosul uger bugetar, plănuindu-și atent și exclusiv, viitoarele “afaceri”.
Limba este un organ esențial pentru procesul digestiv, însă în politică e instrumentul firesc al ascensiunii pe piramida abruptă a puterii. Transferarea puterii politice de la un grup la altul îi diversifică pe incriminații DNA, iar penitenciarele adună grupuri parlamentare și guverne alternative în exilul lor răcoros. Pâinea și circul, compensează frustrările unei națiuni ce bate pasul pe loc în sinuosul său drum către prosperitate. Rămâne ca noi cetățenii să ne batem pe spate și să ne felicităm pentru libertatea de a avea periodic acel moment de satisfacție gâtuită de eliberarea condiționată pe motive culturale.
Publicitate
