Săptămâna aceasta, Comisia Europeană a publicat cifrele preliminare privind decesele rutiere pentru 2024. Aproximativ 19 800 de persoane au fost ucise în accidente rutiere în UE anul trecut, o ușoară scădere de 3 % în comparație cu 2023. Chiar dacă numărul deceselor cauzate de accidente rutiere a scăzut mai mult în 2024 decât în 2023, ritmul general de îmbunătățire rămâne prea lent, iar majoritatea statelor membre nu sunt pe cale să îndeplinească obiectivul UE de a reduce la jumătate numărul deceselor cauzate de accidente rutiere până în 2030.
Din cele 30 de state analizate, România înregistrează, în continuare, numărul cel mai ridicat de decese provocate din cauza accidentelor rutiere. Astfel, țara noastră deține recordul de 77 de persoane ucise la 1 milion de locuitori (aproximativ 1.500, în anul 2024), în timp ce Bulgaria, următoarea țară aflată în topul negru al deceselor, a avut 74/milioane (puțin peste 500 de persoane) care și-au găsit sfârșitul pe drumurile publice. Altfel spus, în România, în fiecare zi mor 4-5 persoane în accidente rutiere, potrivit Institutului Național de Statistică. Și sunt grav rănite 10, la care se adaugă încă 70-80 de persoane rănite ușor.
La polul opus, Suedia și Danemarca rămân cele mai sigure țări în ceea ce privește siguranța rutieră, cu rate scăzute de mortalitate de 20 și, respectiv, 24 de decese la un milion de locuitori.
De peste 30 de ani, România e deficitară la capitolul „drumuri de bun simț”. În toată această perioadă, mii de oameni au murit și mor pe drumurile țării din cauza lipsei autostrăzilor și a ignoranței crase a celor care ne-au guvernat. Și promis, cu fiecare campanie electorală, un adevărat păienjăniș de autostrăzi care să străbată țara în lung și în lat, una lângă alta și una peste alta. S-au cheltuit sume incredibil de mari pe tot felul de studii, proiecte tehnice, au fost încălcate termene, reziliate contracte. Și oamenii au murit în continuare. Doar în ultimii 10 ani au fost uciși în trafic peste 15.000 de persoane, echivalentul unui oraș puțin mai mare decât Avrig.
Nu doar lipsa autostrăzilor face însă ca infrastructura românească să fie una periculoasă pentru viețile șoferilor, pasagerilor, pietonilor și altor persoane implicate în traficul rutier. Ci și faptul că cea existentă nu face față unui trafic intens. 90% din drumurile din România au doar două benzi (câte una pe sens), ceea ce crește semnificativ riscul producerii de accidente.
Asistăm, de ani și ani, la un adevărat genocid național, prin care ignoranța celor responsabili de infrastructura României face victime. Ici și colo, în ultimii doi-trei ani, s-au mai deschis câte 10-15 km de autostradă. Disputați și inaugurați cu surle și trâmbițe când de un partid politic, când de altul. De aceleași forțe politice amnezice la etapele guvernărilor în care doar au sifonat banii publici și au refuzat cu obstinație să construiască viitorul.
Și când spun asta, rememorez o discuție cu un președinte PSD dintr-un județ al Moldovei care, într-un cerc restrâns, se plângea că Dragnea e îngrijorat că nu mai poate opri construcția autostrăzii în zonă. Pentru că odată cu infrastructura, economia locală va crește, orașele se vor dezvolta „ca în Ardeal sau Banat”, iar bazinul lor electoral, format în semnificativă parte din votanți dependenți de sectorul de stat și asistenți social, se va deștepta și va migra spre alte opțiuni politice.
Suntem pe primul loc în Europa la numărul de decese cauzate de accidentele rutiere! Câți dintre noi trebuie să mai moară ca să avem, în sfârșit, autostrăzile mult promise?
