Educaţie gratuită… plătită

Călin Blaga; [email protected] ªtiu că titlul este un nonsens, dar cam aşa se poate sumariza sistemul educaţional de stat din România. Teoretic şi legal este gratuit, practic este pe bani. Acelaşi lucru se poate spune şi despre sistemul de sănătate. Viitorul ţării stă în copiii naţiunii. Cum sunt ei educaţi marchează în ce fel ne dezvoltăm ca popor. Or, abandonul şcolar creşte (nu în statisticile oficiale, ci în realitate), iar cei ce merg la şcoală au parte de o educaţie din ce în ce mai proastă. Lipsa cadrelor bine pregătite, plecate în străinătate la alte munci mai bine plătite ori a cadrelor pensionate, plus dezinteresul părinţilor pentru viitorul propriilor odrasle, la care se adaugă o mie de modificări legislative făcute de guvernele postdecembriste: iată o imagine grotescă a ceva ce, încă, mai numim sistem educaţional în România. ªi uite aşa am ajuns să avem directori de şcoli – mici baroni, mulţi numiţi politic, care se titularizează în 3 luni şi obţin funcţia în 6, directori care pretind bani părinţilor pentru fondul şcolii, al clasei etc., chit că acum ministrul justiţiei a interzis acest lucru, directori care cer zugrăvirea claselor pe banii părinţilor cu firme agreate de ei sau cumpărarea de aparate xerox în fiecare clasă! ªi lista de costuri suportate de părinţi în învăţământul de stat poate continua… Pe de o parte, auzeam de la Primărie anii trecuţi cum se virau bani pentru igienizări gen zugrăveli, mici dotări etc., pe de altă parte, unii directori cereau bani părinţilor pentru aceleaşi lucrări. Apoi intrăm la capitolul cheltuieli cu consumabilele. Când părinţii trebuie să cumpere caiete speciale de la învăţător sau manualul nu ştiu care cerut de profesor din cele existente pe piaţă sau… sau… Cei care au copii în sistemul educaţional de stat ştiu că acesta nu este gratuit. Este o minciună pe care ne-o servesc guvernele de 22 de ani. De aceea să nu ne mirăm că unii copii sunt retraşi de la şcoală în clasele gimnaziale sau nu merg deloc. Că aceşti copii ajung pe străzi şi, când ajung la pubertate sau adolescenţă, devin infractori. De fapt, avem deja această categorie de mici infractori şi cu generaţiile care trec, fără a beneficia de educaţie, numărul lor creşte vertiginos. Abia aştept când un grup de copii va fura maşina ministrului educaţiei şi un altul îi va ,,goli” casa. Măcar aşa să simtă şi guvernanţii pe propria piele efectele propriilor decizii. Notă: Editorialul şi alte articole de opinie sau cronici din ziarul Sibiu 100% aparţin autorilor şi nu se supun principiului dreptului la replică în conformitate cu rezoluţia Consiliului Europei (74) 26.