Nu știu dacă te-ai simțit vreodată cetățean de rangul al doilea. Probabil că nu ți-a spus nimeni asta, până acum, și-atunci e mai greu să conștientizezi cum ar fi să fii.
Conform Constituției, toți suntem egali. Din punct de vedere al alegerilor, al dreptului la vot, nu suntem însă egali. Potrivit articolului 36 din Constituția României, doar cetățenii care au împlinit 18 ani au dreptul la vot. Numai că aliniatul al doilea al aceluiași articol mai spune ceva: “Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale”. Avem, așadar, români de rangul al doilea. Unii au ajuns în această ipostază pentru că le-a luat Dumnezeu mințile și nu mai au, în acest fel, discernământul necesar să voteze. Ceilalți, infractorii, sunt discriminați pentru că așa au ales: să încalce legea și să-și piardă acest drept.
Noi, toți ceilalți, care nu suntem minori, nu suntem debili sau alienați și nu ne-a luat vreun judecător dreptul la vot, suntem fericiții câștigători ai unei ștampile. La fiecare tură de alegeri, fie că vorbim despre primari, despre deputați sau despre președinte, avem în mână arma supremă: ștampila.
Teoria dreptului spune că dreptul de a alege, de a participa la democrație, este un drept fundamental, nu doar o libertate. Este modul prin care noi, cetățenii de rangul întâi, ne exprimăm voința, puterea, în democrația de tip reprezentativ. Asta până când minți luminate vor descoperi și vor pune în aplicare alte sisteme mai inteligente. Poate că evoluția tehnologiei o să ne permită să trecem la democrația directă, prin referendumuri online, și la nivel legislativ. Elvețienii se bucură, de exemplu, de acest drept extraordinar, aprobând fiecare lege care trece de parlament, printr-un referendum. Până atunci, noi putem să votăm direct președintele, o dată la 5 ani. Ne amintim că cel puțin unul dintre scrutinurile din ultimii 30 de ani a produs emoție candidaților, atât în turul întâi, cât și în al doilea tur de scrutin. Și actualul președinte a trecut prin momente tensionate până la numărarea tuturor buletinelor de vot, în urmă cu cinci ani, când, de altfel, s-a inversat ordinea candidaților. Oricând, un vot poate schimba ceva.
În aceste condiții, este indiscutabil că a prefera să nu mergi la vot, când viața acestei națiuni depinde și de ștampila ta, este o alegere nefericită. Este alegerea de a fi cetățean de rangul al doilea, în rând cu minorii, debilii și infractorii. Numai că, de data asta, din proprie inițiativă.
Publicitate
