Eu cu cine votez?

România a redevenit tărâm caragialesc odată cu intrarea în campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale. Dintre mulţimea de candidaţi am ales patru, cotaţi cu şanse, pentru a-i analiza cu argumente pro şi con­tra, pentru ca noi, alegătorii, să ne putem decide cu cine votăm. Băsescu, Traian Băsescu. Preşedinte ales în 2004, considerat de mulţi un „jucător” datorită implicării sale active în viaţa politică românească. Nu a fost un preşedinte decorativ, ci unul pus mereu pe dispute. Băsescu a ştiut ani buni să fie popular. Om al maselor, strânge toate mâinile întinse, stă de vorbă cu poporul, se simte bine în mulţime. Ultimele luni de mandat însă au arătat o faţă mai autoritară, dură şi nedeschisă spre dialog. Lupta pentru putere pe care o duce cu toate partidele româneşti, mai puţin PD-L, i-a afectat imaginea. Un Crin… Antonescu. Nume celebru în istoria României, fără nicio legătură cu actualul candidat. Tânărul liberal reprezintă o nouă eră care se doreşte pentru Ro­mâ­- n­ia, deschisă spre dialog, mediul de afaceri, investiţii. Crinul, un Petre Roman la costum, are neajunsul de a nu fi adeptul mulţimii, pe care o evită la toate deplasările în teritoriu. Incursiunile sale cu şofer, maşină de lux şi armata de oameni de afaceri din spate nu prea prind la grosul populaţiei care rabdă de foame. Trei trandafiri pentru Geoană. Liderul PSD joacă prin această candidatură ultima sa carte mare în politica românească. Propulsat de un partid care nu l-a uitat pe Iliescu, Geoană vrea să aducă o faţă nouă, diplomatică, a social-democraţiei. Problema sa stă în susţinătorii săi, baronii locali de partid, cu state vechi de mentalitate comunistă. Independentu` Oprescu. Un candidat surpriză. Mulţi spun că nu face decât să rupă voturile PSD-ului de unde a plecat anul trecut. Oprescu vrea să repete succesul de la Bucureşti, dar România s-ar putea să fie o provocare prea mare pentru el. Călin Blaga