Oamenii simt nevoia să creadă în ceva. Poate fi cinism exploatarea acestei nevoi, sau poate fi revelația divină cea care ne ghidează destinele. Determinismul este larg acceptat, iar etropia e considerată deseori o erezie. Ideea unui univers anarhic, fără reguli e mult mai dificil de înțeles. Însă dincolo de câmpurile filozofiei sau ale dogmelor religioase, convingerile și „credințele” au pătruns în toate aspectele vieții noastre.
În marketing e cunoscută labilitatea consumatorului la „convingeri proprii”, care pot fi induse și stimulate. Pe baza acestor „convingeri proprii” se clădesc cariere politice sau în divertisment. Convingerile ajunse în politică se pot manifesta absurd. Scena politică americană mediatizată masiv chiar și în România aduce contrastul dintre convingeri stereotipe și o lume științifică la cel mai înalt vârf de dezvoltare. Deși NASA trimite roboți pe Marte, personaje politice de rang înalt din societatea americană nu cred în teoria evoluției speciilor și refuză complet ideea evoluția umanității din același strămoș comun cu cimpanzeii. Corpul politic radical conservator e în general întrepătruns de prezența divină în contextul dreptului la liberă exprimare sau existență. Ce e curios este și faptul că adversarii politicii conservatoare pe plan extern, radicalii extremiști din Orientul Mijlociu au păreri asemănătoare în foarte multe puncte. Nici un musulman pios nu acceptă un strămoș comun cu cimpanzeii, dovezile științifice împotriva „revelației divine”, sau drepturi egale pentru minorități (unde deseori se află și femeia). Pare ciudat să descoperi că în Luisiana opiniile publice ale liderilor comunității pot fi similare cu cele ale unui șeic kuweitian, dar acest tip de paradox are o lungă istorie. De la lupta pentru ”interesele muncitorimii” exprimate atât de naziști cât și de comuniști, până la exterminarea fizică în lagăre a adversarilor, antagonismul în politică e presărat de multe ori de similitudini. Astfel de puncte comune i-au făcut pe simpatizanții curentului conservator chiar și de la noi de a plasa fascismul și nazismul în aceiași barcă a stângii extreme împreună cu mișcarea comunistă.
Poate extremele se atrag, dar nu se confundă. Un republican american bea totuși alcool, e monogam oficial și nu își va înfășura femeia ca o mare personalitate saudită. Însă similitudinile ar trebui să ne dea de gândit. Nu pentru că pergamentul celui mai vechi Coran descoperit de britanici precede nașterea profetului Mahomed cu o sută de ani, inacceptabil pentru un musulman pios cu siguranță, ci pentru că noi în Europa ne-am lăsat „convingerile” acasă când am pășit în viața publică. Invenția noastră a toleranței, libertății și a respectului valorilor celuilalt sunt un argument al pacifismului prosper de mai bine de jumătate de secol.
Publicitate
