Un ursuleț a trimis la colțul rușinii instituțiile statului, societatea și pretenția de civilizație a societății românești.
E foarte ușor, după panica isterică ce s-a amorsat miercuri, să-i critici distant pe incapabili. Imaginea unui ursuleț mort atârnând inert într-un ghiveci, este departe de un urs agresiv ce a ținut pe jar autoritățile și e cât se poate de scandaloasă.
Noi, oamenii, împărțim habitatul urban nu cu urși agresivi, ci cu o populație uriașă de câini maidanezi în orașele României. Câinii au mutilat și ucis oameni în orașele noastre, fără ca Poliția și Jandarmeria să înceapă să împrăștie cu dărnicie gloanțe pe o coloană sonoră de girofar. Deși există o lege care obligă toate autoritățile locale să strângă și să îi eutanasieze pe toți câinii comunitari, ea este încălcată fără emoții. Securitatea cetățenilor pe trotuarele patriei își schimbă însă sensul când vorbim de urșii bruni.
Ursul nostru carpatin e păzit de lege, nu avem dreptul să îl capturăm sau să-l ucidem, de câteva decenii. E un prădător de top alături de lup și ne bucurăm să avem cea mai mare populație de urși din Europa. Faptul că un exemplar cutreiera centrul Sibiului e o anomalie. Animalul în cauză nu atacase pe nimeni, s-a speriat și a căutat să fugă. Era probabil înfometat și însetat, dar deloc „agresiv” cum a fost caracterizat de autorități. Atunci de ce i s-a aplicat un glonț mortal și drept urmare să genereze un episod atât de penibil ca împușcatul în ghiveci?
Se vorbește de proceduri absente, lipsa de instruire și, mai ales, de potențialul pericol. Pericolul potențial se află peste tot, pe autostrăzile imaginare ale patriei, în cărămida desprinsă din casa restaurată deficitar sau în drobul de sare al lui Creangă. Renunțăm la automobile știind că sunt mai multe șanse să mori într-un accident de circulație decât mâncat de urs în Piața Mare?
Când panica ne cuprinde, luăm deseori decizii iraționale și expeditive, însă polițiștii, jandarmii și alte instituții de stat au criterii de selecție pe baza stăpânirii de sine, al controlului asupra unor emoții copleșitoare. Inflamarea publicului cu declarații panicarde este o nebunie și e dezisă de o realitate mult mai hâdă decât breaking news-ul.
Revenind la pericolul potențial, e o eroare să trimitem gloanțe în ceea ce nu înțelegem sau ne sperie. Frica e din ce în ce mai prezentă în societate. Teama se insinuează constant în știri, rușii fac exerciții de apărare civilă cu 40 de milioane de oameni. Niște tâmpiți voiau să detoneze o bombă în Germania. Donald Trump amenință că alegerea doamnei Clinton va aduce Statul Islamic în Statele Unite.
E în natura noastră să ne temem sau chiar să ne speriem de un potențial pericol. Împușcatul ursuleților nu va fi însă niciodată o măsură preventivă, ci doar barbarie și un spectacol grotesc pe străzile fostei Capitale Culturale Europene.
Publicitate
