7.9 C
Sibiu
duminică, noiembrie 9, 2025

Gasca lui Stalin

Cele mai citite

Iosif Vissarionovici Stalin a murit în 1953, lăsând în urma lui teroare și milioane de cadavre: holocaustul holocausturilor din întreaga istorie a omenirii! Dar și o… gâscă.
În timp ce brazda morții, plugărită de el prin istorie, a astupat-o uitarea – ceea ce va duce probabil la repetarea acelor vremuri demonice, căci cine nu-și cunoaște istoria riscă să-i repete greșelile – gâsca a rămas. Se spune că, după ce s-a înfipt bine în scaunul puterii absolute la Moscova, lui Stalin i-a venit cheful să-i cheme la ordin pe conducătorii statelor satelite. N-ar fi fost o noutate, doar că, de data aceasta, le-a poruncit să vină fiecare cu câte o gâscă. Speriați de moarte de o asemenea poruncă și terorizați de gândul că ar putea să-și atragă prin vreo greșeală de interpretare mânia Dictatorului, odată întorși acasă, toți conducătorii statelor comuniste au trecut la operațiunea „Gâsca”.
Fiecare și-a îndopat-o, îngrășat-o și lustruit-o pe a lui, sperând ca tocmai aceea să-i fie pe plac lui Iosif Vissarionovici. A venit și momentul când, cu inimia cât un purice și ditamai gâsca în colivie, s-au prezentat fiecare și toți în păr la Kremlin. Într-un târziu a apărut și Stalin, urmat îndeaproape de o gâscă jigărită, cu gâtul lungit spre buzunarul de unde îi zvârlea când și când câte o grăunță. Brusc a poruncit să se dea drumul Doina Jalea gâștelor, care, văzându-se libere au zbughit-o care încotro, cârâind și bătând din aripi, în timp ce gâsca lui Stalin era tot acolo, cu gâtul lungit la buzunarul din care primea uneori o grăunță.
Se zice că Stalin le-ar fi spus atunci chemaților la ordin: „Dacă așa o să vă conduceți popoarele, săturându-le, vă vor lăsa din brațe cu prima ocazie, în timp ce poporul meu, ținut la respect prin înfometare îmi va fi veșnic loial!”
Lecția a fost atât de bine însușită și la București, încât și astăzi, la un sfert de veac de la căderea experimentului comunist și – cred naivii, de la moartea gâștei lui Stalin – românul (și nu numai el) e ținut tot cu gâtul întins la buzunarul dresorilor vremurilor noastre, nimeni alții decât descendenții dresorilor vremurilor de atunci. Timpul a trecut, teroarea se numește azi subtil: rea voință. Nici dictatura nu mai este a bâtei, ci una nouă, democratică, mult mai rafinată: a Amoralității! Nu cumva să credeți că aici s-a strecurat vreo greșeală de tipar și că am vrut să spun „a imoralității”. Imoralul are repere morale, le încalcă și-l mustră conștiința. Amoralul nu are nimic, nici repere morale, nici conștiință.
Așa că, să ne ferească bunul Dumnezeu să alegem cu mânuța noastră gâsca lui Stalin. Atenție, a început să plouă cu grăunțe!

Publicitate
spot_img
Cick
Ultimele știri

Revolter, concert aniversar la un deceniu de existență

Sâmbătă, 20 decembrie, de la ora 19, trupa sibiană Revolter organizează, la un club cunoscut din Sibiu (strada Nicolae...

Publicitate

spot_img

Știri pe același subiect