Groapa Srl

Cam acesta ar trebui să fie numele Sibiului. Sunt şofer şi am început să mă simt pilot de raliu cu abilităţi excepţionale la evitat obstacole în trafic: gropile. După o iarnă cu mai multă zăpadă, decât în anii precedenţi, străzile Sibiului arată ca după bombardament. Parcă a fost iar al doilea război mondial, când nemţii sau americanii aruncau mii de bombe. Orice stradă, fie ea principală sau secundară a devenit un infern pentru şoferi şi maşinile lor. Sunt zone unde ocolirea gropilor nu mai este posibilă, strada fiind plină de ele. An de an primim infor­maţii de la Primăria Sibiu despre programele de asfaltare. Contracte generoase din banii noştri ce ajung la tot felul de firme. Când sunt gata asfaltate, străzile sunt inaugurate cu fast. Uneori, chiar primarul taie panglica. Apoi, după o iarnă, apar gropile. Se găsesc imediat scuze, motivaţii tehnice şi magice, dar nimeni nu răspunde. Dacă aş fi în locul primarului, aş proceda precum profesorii din perioada interbelică şi nu numai: i-aş lua de urechi pe toţi directorii firmelor contractate anii trecuţi să repare străzi şi i-aş duce şi i-aş băga cu nasul în gropile ivite în asfalt. Dar cum nu sunt violent, cred că este suficient ca Primăria să aibă garanţii pe asfaltările efectuate la străzi şi să impute constructorilor toate noile reparaţii necesare. Asta într-o ţară civilizată. La noi însă, Primăria va scoate mai mulţi bani din buzunarele noastre, prin intermediul bugetului local şi va plăti aceiaşi constructori să re-asfalteze. ªi ce sume sunt implicate la aceste contracte… Cărui director nu-i strică o nouă vilă? Iar noi sibienii vom înjura, ne vom lamenta şi vom visa la asflatarea gropilor. Apoi o nouă iarnă va veni… Să nu uit să spun ceva „de suflet” celor de la EON Gaz care sparg stradă după stradă că le cedea­ză tot mai des instalţiile. Problema este că gropile lor rămân capacane ale morţii nesemnalizate. Iar când sunt astupate doar cu pământ, care se lasă şi nu este asfaltat cu lunile sau anii, atunci chiar că îmi vine să îl pun pe directorul instituţiei la colţ, în genunchi pe coji de nucă. Să vadă şi el cum este când noi toţi ne stricăm maşinile în gropile lor! Călin BLAGA