Cuvântul nu e de găsit în dicţionare. După sonoritate pare săsesc, adaptat fonetic la dulcea limbă românească. Dar, se foloseşte pe meleaguri sibiene ca termen mai elegant pentru a defini cacofonia, acea debandadă zgomotoasă plină de istericale, când nimeni nu mai ascultă pe nimeni şi toţi au dreptatea lor.
Cum altfel am putea defini orbecăiala naţională a sistemului medical care, timp de săptămâni nu poate sau nu vrea să găsescă un diagnostic pentru o epidemie!? Dar poate, vrea şi are timp să se învârtă în jurul cozii în direct la televizor, ridicând în slăvi competenţa incompetenţei. Ce conteză că au murit copii şi au fost zdrobiţi părinţi. „Noi suntem o echipă formidabilă de specialişti, care am învăţat să recunoaştem boala”, declara o distinsă doamnă doctor repetitiv la televizor, pe dinafara cauzei şi a tratamentului. Rămâi trăznit! Şi noi, românii, suntem o echipă formidabilă de „plătitori de asigurări medicale fără nici o finalitate”, care am învăţat însă să recunoaştem boala sistemului: paraziţii mafioţi care sufocă cu aberaţii administrative o mână de medici cu vocaţie, încă rămaşi prin ţară şi care, oricum, nu au loc la catedrele universitare de medicină de atâta pilăraie. Nu-i de mirare că, de la vremea când pe Bulevardul Clinicilor din Cluj studenţii treceau prin dreptul Facultăţii vorbind instinctiv în şoaptă, din respect pentru somităţile care le erau dascăli, s-a ajuns la nulităţi patentate la cârmele sănătăţii naţionale. Ca să nu mai vorbim de inimile de piatră care pot „deversa” pe caldarâm UN OM bolnav, pentru că nu are asigurare. De ce să te îngrozeşti mai întâi? De faptul că altădată un simplu medic de circă punea diagnosticul dintr-o privire şi rezolva infecţia intestinală cu biseptol şi fiertură de morcovi iar azi nu mai ştim nici atât? Sau de ştirea extrem de gravă – care a rulat pe burtierele tv din surse medicale din Argeş doar o seară şi a dispărut fără urmă – că tragedia naţională vine de la un vaccin? Pentru faptul că premierul nu s-a întâlnit de urgenţă cu somităţile din gastro-enterologia românească pentru a pica pe soluţie, înclin să cred că nimeni nu va onora „nota de plată”, decât pruncuşorii, cu vieţişoarele lor.
Şi ca tacâmul haloimăsului naţional să fie complet, din cacofonia generală s-a trezit o voce de autoritate locală să ceară rezecţie de corzi vocale la câini !!! Ion Creangă cu povestea lui „Prostia omenească” rămâne un dulce copil pe lângă medieşanul nost.
Nu degeaba zicea părintele Arsenie că „în mintea strâmbă şi gândul drept se strâmbă” şi că „ o mică strâmbătate dintr-un ins , cu întinderea şi cu lungimea de vreme, poate da între oameni o rătăcire cum nu s-a mai pomenit”. Adică un adevărat haloimăs!
Publicitate
