Atentatele teroriste recente de la Bruxelles, inima Europei, dar și orașul unei comunități musulmane consistente de etnii diferite a născut iarăși furie. E normal să fii european și furios în acest context. După Paris, Londra, New York, e explicabil.
Undeva în mintea noastră s-a strecurat ideea că e nedrept, incorect și inuman ceea ce se întâmplă. Frica de deplasare cu avionul, trenul sau metroul e posibil să se instaleze în mintea multora dintre noi. Dar atentatele Armatei Republicane Irlandeze nu au închis metroul londonez. Atacurile asupra autobuzelor londoneze de către extremiști islamici britanici nu au eliminat transportul de acest tip la Londra. Deturnările de avioane au uneori consecințe economice pentru companiile aeriene, dar oamenii zboară și vor continua să zboare.
Consecințele pe termen lung vor fi altele și mult mai urâte decât posibila frică de deplasări. Dacă am ceda fricii am îndeplini, în orice caz, obiectivul teroriștilor. Dacă până acum invadarea spațiului privat de către autorități, supravegherea făcută de serviciile secrete era clar denunțată, aceste voci vor fi din ce în ce mai puține. O să ne pară normale lucruri pe care le consideram anormale. Lumea va accepta senin mai multă „autoritate a statului”. Vom pierde din empatie și unele valori europene, ca toleranța, se vor toci. Nu doar extremiștii de dreapta, xenofobii și izolaționiștii vor culege, entuziasmați, capitalul politic. Toleranța, corectitudinea politică impusă ca politică de stat au domolit ceea ce rapacitatea europeană, violența șlefuită în infinite conflicte militare erau o definiție pentru Europa.
Europenii de azi, aerieni, plictisiți, acriți și molateci, e foarte posibil să se trezească violenți, xenofobi, duri și fără a mai întoarce obrazul. E o posibilitate la care mass-media lucrează inconștient și iresponsabil. Azi sunt musulmanii suspecții de serviciu. Ieri au fost evreii și romii. La asta ne pricepem de minune! Dar să construiești o societate tolerantă și liberă e un lucru dificil, exemplul nostru românesc este elocvent din acest punct de vedere. Să glorifici un trecut ideologizat, să hrănești pofta de răzbunare a unei populații speriate, să împingi în față lideri mesianici și să susții politici mai aproape de fascism, decât de democrație, e infinit mai ușor.
Lăsând la o parte numeroșii atentatori de toate felurile din ultimele două decenii ce glorifică moartea în numele islamului, o întrebare merită pusă: ce mama naibii face statul modern, ce fac serviciile acestea secrete care spionează tot și toate și sug fonduri ca sugativa? Unde se duc banii folosiți pentru monitorizarea datelor? După atâtea percheziții, scanări și supravegheri video în aeroporturi, pe străzi, în stațiile de autobuz cum se face că un individ poate face rost de explozivi, arme automate, veste antiglonț și se poate antrena, plănui și executa masacre? Ce fac serviciile secrete, poliția și statul în general?
Publicitate
