Îi recunoaşteţi după „corpul cilindric format din treisprezece segmente , au trei perechi de picioare pe torace şi apendice abdominale, precursoare ale picioarelor. Capul are câte şase ochi pe fiecare parte, antene scurte şi fălci foarte puternice” – zice Enciclopedia Universală Britannica, ed. Litera, 2010, vol 11 pg. 236. Unii au şi peri – adaug eu, care i-am văzut în pomii copilăriei mele, lăsaţi de izbelişte prin ţintirim. Nu aveam cum să mă gândesc atunci că de fapt casc ochii la ce va fi ţara mea peste jumătate de veac.
Cunoscând românii aşa cum i-am cunoscut eu atunci, în satele bunicilor mei de dincoace şi de dincolo de Carpaţi – blânzi, cuviincioşi şi cu frică de Dumnezeu – mă întreb, fără răspuns, de unde au scos capul atâţia inelaţi târâtori care au năpădit România până în creştet !?
Ce-i drept, faţă de modelul iniţial au survenit oareşce modificări genetice . Corpul cilindric e mai degrabă un romb cu dimensiuni de vedetă inversată – 60-90-60 – căci unde să intre atâtea mese oficiale dacă nu în burdihănelul pe post de chimir. Cele treisprezece segmente nu mai sunt succesive, ci atârnă în perechi: două rînduri de fălcuţe, două de guşiţe , două de burtici … Numai al treisprezecelea segment atârnă singur: sacul fără fund. Ăsta se va umple probabil doar când din dulcea Românie, cum zice poetul, va mai rămîne de vânzare doar praful de pe tobă! Iar picioarele de pe piept sunt cele pe care au grijă să le ia românul în gură cât de des posibil. Ele se află pe torace, deoarece cu ele se face ieşirea la înaintare între două momente electorale. Doar pentru campanie se învelesc temporar în cârpiţe moi. Mulţimea de ochi de pe cap e uşor bulbucată de atâta privit la poporul român, care nu vrea să moară, deşi s-au experimentat pe el toate tehnicile de exterminare posibile. Despre antene nu mai vorbim, că sunt vârâte scurt până şi în hârtia igienică de la baie dacă muşchiul invadatorului vrea să asculte şi nici despre fălcile foarte puternice care rod sistematic fiinţa noastră naţională până la os. Iar cum spuneam, unii au şi peri pe obrăzarele groase, unde ar trebui să stea ruşinea.
Cam asta-i specia care a invadat grădinile roditoare ale României şi nici că ştiu de vre-un spray cu efect imediat. Dar să nu ne pierdem speranţa. Bunul Dumnezeu i-a dăruit românului ingeniozitate pe măsura crucii sale şi nu ştii niciodată de unde sare iepurilă.
Publicitate
