Cinci secole în urmă, în nordul Italiei a explodat un fenomen artistic uimitor care mai târziu s-a numit Renaștere. Cauzele numeroase care au transformat teritoriul Toscanei în sursă de energie pentru patrimoniul mondial sunt diverse, de la politică, noi sisteme bancare, fermenți culturali importați din Bizanț și Levant sau pofta de rafinament ca cea de azi.
Michelangelo Bounarroti e considerat nu numai un om universal ci și maestrul picturii anatomice. Frescele sale din Capela Sixtină sunt un arhetip cultural occidental, dar nu se află doar pe tavan, ci și pe peretele deasupra altarului. Când Papa Alessandro Farnese a inaugurat Judecata de apoi a lui Michelangelo, oroarea și dezgustul s-au întipărit pe fețele alaiului de cardinali. Scandalul a fost atât de mare încât cardinalul Carafa a organizat o comisie bisericească ce avea drept scop acoperirea “părților rușinoase” ale nudurilor cu frunze de viță de vie. Dacă goliciunea din Geneză nu e negată de biserică, reprezentarea ei a scandalizat Vaticanul acum jumătate de mileniu.
Renașterea a încheiat Evul Mediu nu prin războaie sau ciumă, ci printr-un salt în cunoaștere și percepție ce a zdruncinat din temelii gândirea occidentală, un fenomen necunoscut bisericilor răsăritene. Chiar și în istoriografia naționalistă ceaușistă, evul mediu mioritic supraviețiuește până în secolul XIX. Lipsa de educație, sărăcia și bigotismul sunt rădăcinile sociale ale României moderne, dincolo de Școala Ardeleană și de pașoptiști.
În minunatul secol XXI, când Occidentul inventează scuturi de forță, imprimante 3D și motoare ionice, România își trăiește reculul lipsei de educație păstorite în sărăcia noastră nu doar de politicieni, ci și de biserică. Când într-o primărie din România „mâna dreaptă” a primarului are un sens cât se poate de propriu (masturbator de-a dreptul), în Vaslui zoofilia nu e doar imagologie, ci fapt real, cenzura religioasă și influența Bisericii Ortodoxe Române devine prilej de îngrijorare.
Contrar miturilor, ortodoxia nu e un contributor esențial al națiunii române, ci mai degrabă biserica greco-catolică martirizată până la exterminare și confiscare de către „frații ortodocși”. Biserica ortodoxă nu numai că își arată o dimensiune incapabilă la critică prin purtătorul său de cuvânt Constantin Stoica, ci chiar excomunică. Blamata Inchiziție ar fi geloasă pe Preafericitul Daniel! Asta după ce grija pentru patrimoniul cultural bucureștean s-a soldat cu văruirea unei fresce. Poate un musulman înarmat gata să măcelărească o redacție din lipsă de umor sau de toleranță inspiră credincioșii ortodocși ce au tabu-uri aflate în conflict irenconciliabil cu valorile democratice ale statului laic liberal occidental.
Practicând excomunicări, cenzură artistică, lobby intens pentru legi restrictive referitoare la cuplurile gay, B.O.R. defilează victorios către evul mediu. Dureros este faptul că milioane de cetățeni români sunt gata să o urmeze.
Publicitate
Publicitate
