Tot urmărind jocul la cacialma al pokeristei noastre clase politice – în fapt o adunătură de ferfeniţe amorale atârnte pe sârmele ruginite rămase după prăbuşirea definitivă a ideii de partid politic în România – m-am gândit să apelez şi eu tot la un joc de cărţi, dar nu ca să se înţeleagă mai bine disoluţia statului roman, ci mai degrabă faptul că şi în cel mai mărunt detaliu, cum ar fi un pachet de cărţi, îl poţi găsi pe Cel care a spus: “ Fără de Mine nu puteţi face nimic!” Nimic mai adevărat! Vezi actualitatea românescă! Brrr! Orice comentariu e de prisos. Sau mai pe româneşte, ne-a luat maul “expertiza” într-ale făţărniciei la poli(pi)ticul înşurubat în campanie!
Mai bine vă spun o poveste, ca de final de vacanţă, cea a jocului de cărţi:
La ceasul de vecernie în biserică am intrat şi într-o mică strană de lemn m-am aşezat. Dar, ce să vezi, un om juca acolo cărţi! “Cu asta” – spusei iute – “te rog să mai aştepţi.” Străinul mă privi şi-mi spuse răspicat: “iertare, dar nu joc. Cred că va-ţi înşelat.” “Veniţi” – îmi zise apoi pe când se-ndepărta . “Ce cărţile te-nvaţă pe dată veţi afla.” Şi afară în pridvor, să nu fiu deranjat, străinul jocul său de cărţi mi-a explicat:
“Cu fiecare AS rosteşti un adevăr: că cerul şi pământul au doar UN Creator. Tragi cartea DOI şi afli că-n Rai au fost cândva doar ei, Adam şi soaţa ce Eva se chema. Iar cartea TREI îţi spune – de eşti tu credincios – trei magi la Betleem veniră să-l vadă pe Hristos. PATRU evanghelişti, slăvind pe Cel de Sus, cuvântul Evangheliei în lume au adus. CINCI pietre numai David a luat de pe pământ şi cu o mică praştie pe Goliat a-nfrânt. În ŞASE zile Domnul, muncind fără-ncetare, a dat din mâna-I sfântă viaţă, pământ şi mare. A ŞAPTEA zi ales-a ca să se odihnească în jilţul Său de aur din slava cea cerească. OPT oameni într-o arcă şi cu credinţă tare au fost chemaţi să treacă potopul cela mare: Noe şi cei trei fii sunt patru, cum am zis, cu soaţa fiecare … şi uşa s-a închis. NOUĂ sunt leproşii ce-ndată au uitat să mulţumescă Domnului când El i-a vindecat. ZECE porunci aduse poporului ales Moise, când de pe Sinai a coborât la şes.
Patru valeţi şi totatâtea dame am în mână, cu patru regi fac , număraţi, DOIŞPE împreună. DOUĂSPREZECE ore are şi ziua, dar şi noaptea, DOUĂŞPE luni tot anul … şi timpul este gata. Ai cupă,caro, pică şi treflă, la culoare sunt patru. Anotimpuri tot patru anul are, ce se aleargă vesel să îmbrace-n culori vii pădure, pajişti, lanuri şi floricele mii.
CINCIZECIŞIDOUĂ-s cărţile în jocul ce am în mâini, iar anul are tocmai atâtea săptămâni. Iar punctele de numeri, ştii fără ezitare: 365, câte zile anul are.”
“Moment” – am spus atuncea, mai socotind odată – “mie doar 364 mi se arată!”
“Ha,ha,ha” – râse străinul cu poveşti – “n-ai voie fără Joker nicicând să socoteşti!”