Părul se încreţeşte – clasic – prin trei metode: pe moaţe, pe bigudiuri şi pe sondaje. Ultima metodă se aplică gratuit, cu precădere în campaniile electorale. Cu grijă pentru fiecare fir de pe capul alegătorului, părul se rulează pe cifre, nume şi sigle. Se dă apoi cu fixativul declaraţiilor roz-bombon şi se perie de marii şi micii manipulatori de serviciu, până ce fiecare buclă stă în direcţia comandată, cu convingerea fermă că, în cele din urmă, conţinutul ia forma ambalajului. De unde şi vorba din popor: „i-a pus mintea pe bigudiuri!”
Şi cum, de la Caragiale citire, se crede că alegătorul nu are reflexul format de a cântări programe politice clare cu măsura judecăţii logice, acestea se înlocuiesc cu agresiunea informaţională, plasată cu schepsis între telenovelă şi thriller, deci, pe un suport afectiv. Dar să nu subapreciem cetăţeanul turmentat de salariul de subzistenţă pe care i-l îngăduie bărbierul fiscal şi cel colonial, care au pus cizma pe faţa României!
Geaba ne-a pus preşedintele de Ziua Naţională părul pe moaţa alergiei sale faţă de penali. Românul ştie, din Sfânta Scriptură citire, că are voie să lovească cu piatra doar cel curat ca lacrima. Şi mai ştie, tot din străbuni, ce este iertarea aproapelui. Şi mai ştie că un om mare e întotdeauna un om generos. Aşa că, ce am înţeles noi, talpa ţării, este că la vârf piramida e roasă de spaime, invidie şi frustrări. Nu ne place meschinăria prezidenţială, aşa cum nu ne place nici batjocura udemeristă şi nici trufia soroşistă, dar, deocamdată, încă îi mai răbdăm pe toţi şi-i taxăm cum putem, mai mult cu umor, lăsându-i, cum ne învaţă tot Sfânta Scriptură, în plata Domnului. Aşa că să întoarcem capul.
Geaba ne pun detractorii Bisericii credinţa pe bigudiurile primitivismului ancestral. Românul ştie din străbuni că nu piere câtă vreme î-L poartă în inimă pe Hristos, fiecare după cum poate şi după cât îi este dat. Şi mai ştie că în jurul României se adună nori de furtună şi o ură neîmpăcată, iar scăpare nu este decât în sus.
Şi mai ştie românul că este cu 50 de mii de euro mai sărac. Atât s-a jupuit de pe spinarea fiecăruia dintre noi, cei 20 de milioane de români, într-un sfert de veac de trădare naţonală şi interese transnaţionale, care alcătuiesc cocktail-ul democraţiei noastre originale. Un jaf de UNA MIE DE MILIARDE DE EURO! Punct. Şi mai ştie că neruşinată este lauda guvernului cu creşterea economică. Ea stă pe cele 52 de miliarde de euro intraţi în ţară din munca grea a celor care au ales bejenia, ca ei şi ai lor să aibă drept la viaţă.
Aşa că geaba-l duci pe român la coafor. Oricum face ce-l taie capul, nu ce-l taie părul.
Publicitate
