La cuvinte înainte, la clasament înapoi

Începutul anului școlar a adus și anul acesta aceleași discursuri bombastice rostite cu entuziasm, în care fiecare spune poezia cu educația, prioritate națională. Și totuși, de ani de zile țara noastră se scaldă în aceleași reforme inițiate doar pe jumătate, în funcție de ministru, bugetul pentru educație rămâne insuficient, iar, cel mai grav, rezultatele școlare ale elevilor sunt tot mai scăzute. Cu toate că programa școlară este destul de stufoasă, în școala românească, rezultatele înregistrate la anumite testări internaționale ne plasează pe ultimul loc în Europa și pe unele din ultimele locuri în lume. Rezultatele testului ELLI ( European Lifelong Learning Indicators) care se referă la învățarea pe tot parcursul vieții arată că Danemarca și Suedia, țările aflate pe primele locuri, au înregistrat 75 de puncte, în timp ce România a obținut numai 17,3 puncte, fiind codașa clasamentului, sub Grecia și Bulgaria. De asemenea, rezultatele PISA ( Programul Internațional pentru Evaluarea Elevilor) din 2012, testele având loc din 3 în 3 ani, plasează România pe locul 45 din 65 la cunoștințele deținute de elevii de 15 ani la matematică, pe 49 la științe și pe 50 la citire și lectură. Pe primele locuri se situează Shanghai , urmat de alte țări asiatice, precum Hong Kong, Taipei, Coreea de Sud, Macao, Japonia. Din Europa, cele mai bune rezultate la testele PISA au fost obținute de Liechtenstein , Elveţia şi Olanda. De exemplu, la matematică, numai 3% dintre elevii români au înregistrat rezultate de top, 40% având rezultate foarte slabe. În schimb, în Shanghai 3,8% au fost rezultate slabe şi 55,4% rezultate de top, iar media indică 23,1% rezultate slabe şi 12,6% rezultate de top. Ne aflăm așadar cu mult sub media mondială. Mai mult decât atât, potrivit aceleiași evaluări, elevii români sunt cel mai puțin motivați spre învățare din toate cele 65 de țări analizate, la mare distanță de ceilalți elevi. Nici nu e de mirare dezinteresul pentru studiu al tinerei generații, de vreme ce societatea românească promovează modelele sociale precum șmecheri, maneliști, de bani-gata, pițipoance, toate aceste categorii inducând ideea câștigului obținut fără muncă. Pe de altă parte, de vină este și lehamitea unora dintre profesori față de materiile pe care le predau la clasă, nereușind să „le vîndă” elevilor informațiile cât mai convingător. De altfel, dascălii înșiși sunt demotivați și frustrați de nepăsarea cu care statul român alege să le ignore dreptul de a fi plătiți pentru a trăi decent. Prin urmare, la început de an școlar ne vârâm copiii să înoate într-un sistem de învățământ supraîncărcat, cu numeroase discipline inutile, cu manuale concepute de oameni care n-au predat o oră la clasă, care nu arată cum și unde să fie aplicată teoria predată. Și tot studiile ne indică și o soluție la această sincopă a educației oferite de stat. De pildă, în Austria, dat fiind faptul că rezultatele înregistrate în învățământul din școli și facultăți nu se ridică la nivelul la care își doresc, oamenii și-au luat pe proprii umeri responsabilitatea de a învăța, printr-o dezvoltare personală continuă, această țară ajungând să înregistreze cea mai mare vânzare de carte din lume.