Mă întâlnii deunăzi cu un prieten venit tocmai din Australia. Nu l-am întrebat câte case şi maşini are, că nu suntem niciunul genul hârciog, ci cum se vede constelaţia Crucea Sudului de pe ţărmul oceanului, la Perth şi cum e să stai cu capul în jos pe cealaltă parte a globului.
Şi deodată mă străfulgeră un gând: aceasta e poziţia corectă din care mai poţi înţelege ceva din ce se întâmplă cu România! Mai în glumă, mai în serios, în absenţa oricărei informaţii corecte şi în prezenţa totalitarismului minciunii nu poţi decât să faci cum te îndeamnă proverbul – să stai strâmb şi să judeci drept. Teoretic. Dar practic nu-i nici uşor, nici sigur că pici pe soluţie. Prin preajma adevărului însă tot ajungi, dacă pleci de la premiza că ce ţi se serveşte drept adevăr este minciună şi viceversa. Nu ne învaţă Sfinţii părinţi că în vremurile mai de pe urmă oamenii vor spune adevărului minciună şi minciunii adevăr? Iată o garanţie că premiza noastră e corectă.
Propun „să ne facem mâna” – cum se zice – pe două bucăţi de material didactic de la case mai mari şi una bucată material didactic autohton.
Să luăm spre exemplu fenomenul migraţiei, despre care se spune că e o binefacere pentru revitalizări de economii şi popoare, când de fapt e vorba despre ciocnirea între două civilizaţii incompatibile ca structură spirituală, care afectează profund Europa creştină, cu precădere state laxe legislativ din vestul ei, pentru că „laxativul” pe care l-au înghiţit societăţile respective este un idol fals, un „viţel de aur” al unei idei de toleranţă strâmbate. Atât de strâmbată, încât a strâmbat mintea multor decidenţi politici în exerciţiul funcţiunii în deserviciul propriului popor. Zicea el bine, părintele Arsenie Boca: „În mintea strâmbă şi gândul drept se strâmbă!” Urmarea? Suedia cu precădere, are mari dureri de burtă, guvernul a scăpat situaţia migranţilor de sub control. Nu e singurul stat cu crampe din zonă şi nici mai la sud, Franţa, nu stă pe roze. Iar istoria ne învaţă, fiind magistrul vieţii, că în atari situaţii extremismul prinde puteri, creşte, se umflă şi explodează cu vărsare de sânge şi haos.
Să luăm sub lupă alt exemplu, brexit-ul, despre care se spune că va arunca Anglia în criză. Privit din perspectiva „stând în mâini” mie mi se pare că de fapt „perfidul Albion” se pune la adăpost de haosul menţionat mai sus şi care fără îndoială va arunca de fapt Europa în criză, şi financiară, şi mult mai mult decât atât. Detaliile nu-şi mai au rostul aici.
Iar la noi, deşi ceea ce vedem zilnic la televizor sau pe reţele, unde românul îşi pierde jumătate din viaţă şi mintea pe de-antregul, pare o meschină, haotică şi extrem de parşivă campanie electorală pentru prezidenţiale, măruntă, perfidă şi zemuind de făţărie, este de fapt pregătirea unei crunte lovituri sub centură pentru România ca stat şi chiar ţară, poate chiar una mortală, care în extremis se poate lăsa cu dezmembrarea ei.
Mai în glumă, mai în serios, aşa se văd lucrurile dincolo de perdeaua de fum. Înspăimântător! Mai bine orbete sub păturica roz a iluziilor.
Publicitate
