Acum câteva decenii clasicele jigniri dintre indivizi s-au îmbogățit cu apelativul Neanderthalule. Omul de Neanderthal a fost considerat un idiot inadaptat, un urât cu fruntea teșită, incapabil să se adapteze la schimbările climatice. O variație a speciei ratată, dispărută. Homo sapiens sapiens e specia inteligentă, frumoasă și creatoare de cultură care stăpânește pământul. Cercurile teozofice atât de dragi unor personaje ca Himmler descopereau ulterior „rase” superioare și inferioare, arieni cu drepturi de supremație și suboameni numai buni pentru exterminare. Bine cam asta se întâmplă când cunoașterea e înlocuită de credințe, convingeri ferme și soluții finale.
În România persistă insistent mitul dacilor, tracilor și a altor drăcovenii, un fel de naționalism născut nu în revoluția franceză, ci împins tembel mii de ani în istorie, într-o vreme în care ideea de națiune erau la fel de abstracte ca iPhone-ul. Însă acești creștini fără Biblie, acești cetățeni trăitori pe meleaguri mioritice își creează în continuare un univers imaginar al unicității. Cam cum interpretau comuniștii istoria antică în paradigma luptei de clasă, stâlcind marxismul pentru a avea relația de exploatat și exploatator cu secole înaintea erei noastre.
Dacă nazismul, rasa ariană și Reich-ul milenar s-au prăbușit odată cu ocuparea Germaniei de către Aliați, plus dezvăluirea Holocaustului, tâmpenii traco-dace ce au sedus pături largi ale societății românești altoite la bigotism religios și “bozgorii afară din țară” nu vor avea o viata mai lunga. Altoiul muscal al unui antiamericănism de mahala crește și el buruienos în acestă umbră. Din păcate tunelurile imaginare de sub Bucegi și spiritualitatea lui Zamolxe primesc lovituri dureroase în plex.
Nu suntem unici în Europa pentru că am avea nu știu ce substanță paradisiacă, sentimentul de popor ales și alte fitile ieftine de paradă, ci doar mai multe gene neandertaliene. Hominizii celor două specii se împerecheau cu nesaț în acestă parte a Europei, iar dacă legenda continuității bântuie insistent de la Cucuteni până la eliberarea robilor țigani, atunci 40 000 de ani sunt o nimica toată.
Nu suntem speciali pentru că am fi urmașii dacilor, că i-am învățat latina pe italici, ci doar pentru că am avea fruntea mai teșită decât barbarii ăia de franțuzi și englezoi.
Încă odată avem un motiv strașnic de a ne crește în piept inima română. Așa suntem noi, mai “speciali”. Suntem atât de mândri încât nu avem nevoie de fonduri europene. FMI sau Banca Mondială sunt fleacuri de-ale bilderbergilor. Românii au soacre și mătuși multimilioanere și miliardare. Iar când îl schimbi pe Mikey Mouse din fruntea guvernului pentru a-l înlocui cu rățoiul Donald Oprea, până și paietele lucioase ale consoartei regal-prezidențiale par a fi un prilej bun al mândriei de a fi român.
Publicitate
