Iată o posibilă temă de cercetare, pe care o recomand numai acelor români care s-au născut cu un dar cu adevărat dumnezeiesc: spiritul umorului. Fără acest scut de protecţie, orice minte întreagă se va face ţăndări în contact cu cifrele care demonstrează, matematic, dimensiunea apocaliptică a jafului pe care-l îndură România de la o gaşcă de flaimucea. Cuvântul nu-mi aparţine mie, ci tezaurului etno-poetic al geniului lingvistic românesc şi desemnează – cum o sugerează şi muzicalitatea termenului – valoarea reală a personajelor vizate, egală cu fluidele cuprinse în termen.
Hienistica, la rîndul ei, nu este altceva decât boala de care suferă flaimucii care ne conduc. Parafrazând faimosul pedagog de şcoală nouă – cunoscut doar celor care au apucat un liceu serios cu programă, nu unul hilar cu curiculă – şi nu mai puţin celebra sa definiţie a muzicii, ca ceea ce gîdilă urechile într-un mod plăcut, putem spune că boala respectivă gâdilă gheara tagmei jefuitorilor, dar într-un mod neplăcut. Asta pentru noi, românii, căci iritanta mâncărime nu le trece decât când scapă laba peste faţa, gura, fibra naţională, credinţa, identitatea şi averea poporului român.
Dar oare ştiu românii cât sunt de bogaţi ? Cei care încă nu s-au molipsit de lenea endemică de a gândi, care ne-a cuprins, au făcut un calcul. Numai valoarea reală a zăcămintelor de la Roşia Montană – nu atît aurul, cît alte aproape 5o de metale rare din acelaşi zăcămînt – se ridică, la un calcul matematic simplu, la 6 300 de miliarde de dolari. Nu vă puteţi imagina suma aceasta? Ei bine, împărţiţi-o la cam 3o de milioane de românaşi, trăitori în ţară, în jurul României sau răspîndiţi prin lume şi veţi avea o revelaţie: fiecărui român în parte i-ar reveni 2.000.000 (două milioane) de dolari!!! „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă”: căpşunari în Spania, schimbători de pamperşi în Germania, sclavi în Sicilia…
Am putea calcula şi cît valorează trei milioane de hectare de pădure scoase la mezat peste graniţă, zăcământul de gaz din Marea Neagră oferit plocon „prietenilor” de peste ocean, ca să nu mai deschidem şi cartea de istorie, unde Roma s-a desăvârşit cu aurul dacilor, Viena s-a poleit cu aurul moţilor iar Moscova ne-a înghiţit tezaurul.
Problema noastră reală – cu excepţia unui posibil război – este CUM se poate deparazita România?! Ce se vede la televizor e deocamdată sare în ochii proştilor, câtă vreme nici o avere de flaimuc n-a devenit încă lichiditate la buget. Aşa că, cine cunoaşte vreo metodă eficientă de deparazitare e dator s-o spună de acum cu voce tare.
Publicitate
