Cu primăvara-n suflet, am ieșit la plimbare pe străzile Sibiului. Dar m-am împiedicat de-o virgulă și-am dat drept într-o groapă plină de cacofonii. Uitate pe o bancă, mai zăceau și niște „pe”-uri rupte de lângă „care” și ici, colo, în vreo vitrină, câte un anacolut sau câte un pleonasm. Nu vreau să îmbrăcăm haina nepăsării față de cum ne exprimăm. Cum ar fi dacă moda lingvistică s-ar asemăna cu cea vestimentară? Limba este dinamică, se schimbă, apar cuvinte noi, dispar altele în dulapul cu stofe vechi. Chiar dacă nu reușim să ținem pasul cu moda lingvistică, vom avea grijă de limbaj așa cum asortăm cu atenție hainele de sărbătoare.
Revenind la plimbarea prin Sibiu, primul lucru care mi-a atras atenția a fost întâlnirea de la ora doi. Când eu am spus că ajung la ora două, am văzut sprâncene ridicate. Surpriza vine când vă spun că sunt acceptate ambele variante. Totuși, de vine vorba de oră, la compusele cu doi/două s-a impus forma de feminin: ora două, ora douăsprezece sau ora douăzeci și două. Așa că, dacă uzul a permis și masculinul ora doi, asta să nu fie motiv de dispută cu prietenii veniți din alte județe.
La fel de îngăduitori fiți, vă rog, și cu cacofoniile. Nefiind o virtute stilistică, încercările de a le restrânge sunt firești. În limba română așa-zisele silabe cacofonice sunt destul de frecvente (ca, că, ce, cu), drept urmare probabilitatea unor îmbinări care „nu sună bine” e crescută. Ce facem dacă Raluca se căsătorește cu domnul Casian? Sau dacă apreciem pe cineva din echipă ca coleg? În niciun caz nu vom spune „ca și coleg”, ci vom înlocui greșeala de construcție cu „în calitate de coleg”. Și mai mult, decât să punem virgulă anticacofonică între ridică și capul sau să atragem atenția prin „scuzați cacofonia”, mai bine încercăm să reformulăm sau o lăsăm așa și va trece neobservată.
Neiertătoare sunt însă cu pe care și decât. Ne scapă acel pe printre degete și uităm de el atunci când e mai mare nevoie. Poate am uitat diferența între complementul direct și atribut, dar ideea pe care o am nu ține neapărat de gramatică, ci de estetica unui limbaj comun care ne va înălța ca nație: românii vorbesc corect (românește)! Cât despre decât, el nu are nicio vină că este despărțit de sora lui geamănă, negația. Nu știu decât atât: îl folosim fără negație atunci când comparăm ceva. Dar decât să vorbești liber și să spui prostii, mai bine… te gândești de două ori pentru ca mesajul tău să nu fie înțeles greșit și să ai o bună conduită lingvistică.
Nu știu dacă vom schimba pronumele sau neologismele ca pe papuci, dar cu siguranță va fi mereu la modă să vorbești corect în cazul în care nu ai la tine o hârtiuță care să te scoată din impas.
Publicitate
