Iată că trecu(răm) şi cumpăna dintre ani. De la urale, şampanie şi sărituri ca de mingiuţe pe sub artificiile din pieţele mari citadine… până la „îndoapă-te, frate că odată-n an e revelionul”, opţiunile au fost nenumărate. Fiecare şi-a luat porţioara de optimism, că noul an va fi mai bun, după puteri. Unii cu speranţe, alţii cu nădejde. Dar nici nu s-au domolit bine zgomotul şi furia revelionului, că au şi năvălit peste noi „prorocii” industriei de spaime cu „coşmarurile” de serviciu la fiecare început de an: vine gerul siberian, vin zăpezile apocaliptice, arşiţele verii ce va să vie vor arde până şi cioturile rămase din pădurea seculară a României (după desantul obrăznicăturilor austriece şi de altă sorginte, cu sprijinul „legal” al cozilor autohtone de topor – n.a.), marele cutremur, marele bau-bau de la est sau de la vest, la alegere, ne bat la uşă sau pe umăr, tagma jefuitorilor pregăteşte o criză economică mondială , etc. Aşa că, poziţia recomandată naţiunii române pe tv-uri, site-uri, blog-uri, de la Bruxelles până la vârful piramidei autohtone, este aceasta: Ciuciumiş!!! Că de nu…
Acum, drept să spun, parte din gura păcătoşilor adevăr grăieşte! Nu cred că există ţară din Uniunea Europeană mai discriminată şi mai batjocorită ca România şi asta pentru că e un sat fără câini. Dulăii meniţi să apere naţiunea de lupi şi de hiene se sfâşie între ei pe ciolan, crezând că aşa se intră în istorie, cu zgârciurile adversarilor între dinţi.
Cum să înţelegi vremea şi vremurile? Aceasta e întrebarea! Altfel cazi de cloşcă pe manipulările grosolane ale diabolicilor de serviciu, care iau bunul simţ românesc drept prostie. Un exemplu concret sunt aşa-zisele sondaje de opinie care, ca de obicei la început de an, inundă ecranele televizoarelor şi joacă rol de spumant la gurile „analiştilor” cu „expertiză”( dacă ştie cineva ce este asta ). Vorba unui britanic rămas pe bune in istorie, chiar dacă nouă nu ne-a fost favorabil, şi care obişnuia să afirme un adevăr şi anume, că nu crede decât în sondajele pe care le modifică cu mânuţa lui! Trebuie să fii prost să crezi că eşti obligat să-ţi pui cu mânuţa ta aceiaşi păduchi în cap (de care acum te scarpini ) şi la viitoarele alegeri, spre binele naţiunii, cică. Răspunsul inteligenţei româneşti este exodul, răspunsul credinţei strămoşeşti este răbdarea, răspunsul ingeniozităţii româneşti este apelul la metode neconvenţionale de rezistenţă la trădare. Imprevizibilitatea românească încă nu şi-a spus ultimul cuvânt.
Până atunci iată o definiţie a istoriei, din gura unui Sfânt, demnă de metabolizat şi de naţiunea română: istoria este povestea neamurilor şi a indivizilor, aşa cum s-au raportat ei la voia lui Dumnezeu. (Nicolae Velimirovici)
Publicitate
