Desigur ştirea vehiculată în presă, că în douăzecişicinci de ani de la lovitura de stat din Decembrie 89 România a fost jefuită de 1 000 de miliarde de euro şi că 40% din pământurile sale şi toate resursele ei naturale au fost trecute prin fraudă în proprietate străină, e de-a dreptul paralizantă pentru chiar şi cea mai mică iluzie că am avea vreun viitor. A propos, n-aţi vrea să aflaţi cam câte rânduri de piei s-au jupuit de pe spinarea românilor într-un sfert de veac de stat de drept? Simplu. Împărţiţi miliardele astea la 2o de milioane de români, deşi nu mai suntem de mult atâţia şi veţi afla. Of, Românie! Jefuită de către cine ? Păi de o combinată malefică între „agenturili străine”- cum le numea Ceauşescu în ultimele lui clipe, iar noi ne crăcănam de râs de „aberaţiile” micului dictator – şi între lichelele autohtone, cozile de topor sau iudele cu cetăţenie română, numiţi-i cum vreţi. Dar, cel mai exact îi descrie Ion Gavrilă Ogoranu: „Unii dintre semenii noştri poartă în sufletul lor înclinaţia spre vânzare de frate şi de ideal, chiar dacă nu au ocazia să o înfăptuiască, ei seamănă cu unii câini, ce poartă virusul turbării în ei, fără să se îmbolnăvească.”
Nu ştim cine a fost Ion Gavrilă Ogoranu ? Înseamnă că am chiulit la una din cele mai uluitoare lecţii de istorie a românilor : rezistenţa anticomunistă din munţi. Dar oare de ce atâta jertfă? Ca să turbeze de lăcomie câteva sute de năstaşi, truici, grofi şi cum s-or mai fi numind toate speciile astea? Nicidecum !!! Citez din acelaşi Om: „Jertfa acestor luptători cu arma în mână, alături de rezistenţa celor din închisori, alături de rezistenţa creştină a preoţilor, ierarhilor şi mirenilor, a celor din exil, a ţăranilor în faţa colectivizării, a muncitorilor din Braşov, a unor intelectuali curajoşi, toate acestea au adunat atâta demnitate, încât să se poată spune că faţa României a fost spălată de atâtea laşităţi şi trădări, pentru ca românii să poată păşi cu fruntea sus pe pământul pe care îl calcă”. Ce temelie au pus aceşti Meşteri Manole la catedrala mântuirii neamului care ar fi putut fi România românească şi creştină !
Ce perspectivă extraordinară le-a deschis Dumnezeu premierilor, preşedinţilor şi atâtor lideri aşezaţi prin voia Lui la cârma acestui popor minunat , pentru ce lucrare dumnezeiască au fost aleşi, ce şansă fantastică au primit de a intra în istoria şi memoria afectivă a neamului lor şi ce alegere măruntă au făcut : să fie hoţi !
Şi ce ironie a sorţii ! Prin „urechea acului”, prin care sufletul oricărui muritor trece la Dumnezeu, încă n-a trecut niciun cont la bancă.
Publicitate
