Să afli cu exactitate numărul românilor care au ales să plece la muncă în străinătate, fie temporar, fie definitiv, este aproape imposibil. Există diverse instituţii care monitorizează aceste ieşiri din ţară, dar fiecare măsoară numai unele dintre aspecte, precum contractele de muncă declarate de firmele care se ocupă de plasarea forţei de muncă în străinătate sau numărul românilor care figurează cu domiciliul schimbat pe teritoriile altor state.
Statistici peste statistici, necentralizate într-un singur loc, astfel încât numărul real al celor care au părăsit România diferă considerabil de la un raport la altul. Dacă în Anuarul Statistic al României, neactualizat de altfel în ultimii doi ani, numărul românilor care au emigrat abia daca depășește 10 000, în funcție de cei care au domiciliul stabil în străinătate, la ultimul Rencesământ făcut public în anul 2013, numărul românilor care muncesc peste graniță era de aproape 730 000, iar pentru alegerile prezidențiale din noiembrie, Direcţia Generală de Pasapoarte a raportat Autorităţii Electorale Permanente puțin peste o jumătate de milion de români cu drept de vot în Diaspora. Cifrele avansate însă în spațiul public de diverși oficiali indică o prezență de peste 3 milioane de români care muncesc în afară. Mulţi dintre aceştia fie au găsit mai avantajos să muncească la negru, fie figureaza doar în statisticile de muncă ale țărilor pe teritoriul cărora trăiesc și muncesc.
Cert este că, indiferent de vârstă, profesie sau nivel de educaţie, românii pleacă în străinătate în primul rând pentru bani, mulţi părăsind ţara natală deoarece consideră că aici nu-şi pot face un viitor, întrucât salariul nu le asigură un trai decent.
Liberalizarea muncii în alte ţări le-a oferit însă o soluţie, pe care guvernanții din propria țară nu le-au putut-o da. Acești oameni nu se mai află atât cât ar trebui în raza autorităților române. Statul român se multumește cu faptul că o parte din banii încasați dincolo, se întorc cu consecvență către rudele rămase în țară. Între timp, mii de familii trăiesc drame personale, soți , copii, bătrâni rămânând singuri în țară, cu toate greutăţile de ordin psihic pe care le implică acest lucru. Sondajele arată că numai 1 din 5 români dezrădăcinați este decis să nu mai revină niciodată la muncă în România. Restul, s-ar întoarce, dar se tem de „sărăcie”, „corupţie”, „legi proaste”, „lipsă de oportunităţi” şi „lipsa locurilor de muncă”. Iată aşadar câteva dintre priorităţile pe care viitorul preşedinte al României va trebui să le aibă în vedere, pentru oamenii nevăzuți la niciun miting de campanie și la nicio sindrofie elctorală, emigranții.
Publicitate
