Optimism

Lumea se schimbă, România se schimbă, noi suntem diferiți față de ce am fost odată, însă acest lucru este imposibil de observat de noi, pentru că suntem parte al acestui fenomen. Observând vremea de afară, ploile, frigul, credem că nu am mai avut o vreme ca aceasta niciodată.
Milionarii și miliardarii de ieri sunt astăzi suma unui bilanț al celor condamnați penal ce își ispășesc pedeapsa în penitenciarele României. De la Becali până la Ioan Niculae, până la Voiculescu, Ovidiu Tender și Gruia Stoica, oamenii de neatins, invidiați pentru averile construite în „Kapitalismul de cumetrie”, toți sunt într-un concediu răcoros la penitenciar.
Peste 30% dintre parlamentarii României au dosare penale pe rol, sunt suspecți sau au deja condamnări penale. Alături de PSD, PNL și UNPR, „grupul parlamentar DNA” al condamnaților poate fi considerat cea de-a patra forță politică a României.
13 miniștri investiți în guvernul condus de Victor Ponta sunt condamnați sau arestați în cursul cercetării judiciare. Dacă sistemul politic britanic are mecanismul guvernului din umbră, România revoluționează politica cu „guvernul său de la răcoare”.
Primari și șefi de consilii județene sunt arestați, condamnați și își ispășesc pedeapsa în penitenciarele României. De la excentricul primar al Constanței – Radu Mazăre, până la matusalemicul primar al Piteștiului, Tudor Pendiuc, galeria de aleși locali care și-au vacantat locurile de edili este impresionantă.
Lucrurile se schimbă în România. De vreo 2-3 ani vârtejul în care orbităm, sistemul democrației occidentale liberale, începe să își exercite direct și indirect prezența. Semi-feudalismul românesc instituit cu nesimțire și cu o nepăsare crasă față de cetățean pârâie din toate încheieturile. Procurori și judecători, politicieni sau oameni de afaceri, pică pe urmăriri informative și dosare penale ca spicele de grâu recoltate de combina DNA-ului. Apar și erori judiciare, excese și chiar procurori condamnați pentru corupție, dar ultimul vis politic al unui sistem anacronic, „câștigăm, vărsăm DIICOT în DNA, schimbăm legea și o lăsăm mai moale” s-a încheiat lamentabil.
Cu armele grele NATO zdrăngănindu-și șenilele la graniță, cu o campanie nouă a ANAF-ului, având un debut scandalos în lupta împotriva evaziunii și activitatea la foc continuu a justiției române, drumul României s-a schimbat. De la centrifuga coruptă a sistemului, sensul și direcția sunt altele azi. Datorită obișnuinței, a non-evenimentelor ce poluează agenda publică suntem tentați să fim pesimiști. Însă dincolo de nemulțumirile noastre și senzația constantă de nerăbdare, putem să reinstituim speranța ca generator de optimism.