Anul trecut, Judecătoria Făgăraș a condamnat un cetățean român la o amendă de 1.000 de lei pentru jigniri la adresa polițiștilor locali. Este a doua condamnare în instanță a unui român pentru postări injurioase pe Facebook, după precedentul din 2013 de la Târgu Mureș. Condamnările se bazează nu pe sancțiuni date de Codul Civil cum e calomnia, ci pe Legea nr. 61/1991 preocupată cu defăimarea, demnitatea, onoarea, conviețuirea și liniștea publică.
La inițiativa unor parlamentari ce consideră legea acesta veche de 25 de ani insuficientă, s-a formulat o inițiativă legislativă proaspătă, ce a primit și avizul Guvernului României, pentru sancțiuni cu închisoare a celor ce defăimează simboluri, instituții și demnitari ai statului român. Un fel de libertate de expresie cu fermoarul tras la gură.
Cadrul civilizat de dezbatere și contestare politică ar trebui să excludă injuriile, desigur. Respectul față de ceilalți e baza dialogului. Însă a sancționa cu amendă penală reacția unui cetățean pe rețelele de socializare și a băga la închisoare cetățeni pentru lipsă de patriotism este o aberație demnă de Republica Islamică Iran și paradisul democratic putinian al Federației Ruse. Privind de la înălțimea Președintelui Senatului ce s-a băgat în față la permise auto în același mod în care aducea Poliția acasă să îi facă fotografia de buletin fostei soții, reacția politicianului român e „normală”. Anormală e lipsa totală de interes a cetățeanului ce riscă să meargă la închisoare când va cere insistent primarului repararea străzii pe care locuiește și va fi considerat demersul drept defăimare și atac la onoarea demnitarului.
Un sistem politic și un stat gata să își sancționeze cetățenii pentru contestare este un pas uriaș în spate de la democrația liberală occidentală. E un regres spre politica pumnului în gură, drag politicianului scârbit de „plebe”.
Cu o mass-medie infestată de mizerii și neadevăruri vărsate la ore de maximă audiență, nesancționată în niciun fel, de nimeni, niciodată, dar cu cetățenii atent monitorizați de SRI și sancționați de tribunale, suntem într-o situație în care dreptul la liberă exprimare va deveni ușurel o deviză constituțională amendată legislativ pentru liniștea noastră.
Patriotismul nu se impune prin forță, respectul instituțional al autorității nu e condiționat de cuantumul amenzilor. Frica nu păzește bostănăria, ci trimite în tenebrele înăbușite ale dizidenței neoficiale nemulțumirile publice. A amorsa tensiuni nu e rolul unui stat democratic, ci a unui regim totalitar unde nu există cetățeni, ci supuși umili la simbolurile autorității.
Putem trata disprețuitor aceste semnale ale politicienilor sătui să mai simuleze egalitatea în fața legii sau să aplaudăm frenetic cum democrația moare în ropote de aplauze. România nu va deveni o societate mai bună, mai tolerantă și cu aspirații către progres, dezvoltare și civilizație în acest mod, ci un spațiu dominat de frică și nemulțumiri neafișate. Pentru că nu ne pasă, nu ne interesează și nu e treaba noastră, ca de obicei.
Publicitate
Publicitate
