Problema umanitară a refugiaților din Orientul Mijlociu capătă accente tragicomice cu cât se disipează pe continentul european. De la idioțenia unui nou gard de sârmă ghimpată la granița româno-ungară, construit la inițiativa guvernului de la Budapesta, la frecușul diplomatic de mahala în cele două capitale, ne curg subiectele locale atât de dragi nouă can-can și o crasă lipsă de conștientizare a situației.
Consilierii primului ministru ungar nu l-au informat pe acesta că un gard de sârmă ghimpată nu va ține la distanță oamenii hotărâți, suficient de disperați și în căutarea visului lor pentru o viață mai bună. Mărturii stau zidul de la granița americanilor cu Mexicul sau zidurile dintre Fâșia Gaza și Israel. Într-o astfel de situație, Ungaria reușește să se umple de ridicol prin tratamentul oferit unor oameni disperați, dar perfect ancorată în ideologia extremist-xenofobă populară nu numai în alianța de guvernare ci și în societatea maghiară și chiar la noi și în multe alte părți din Europa. Deși chinezii se amuză teribil probabil când aud că noi vrem să stăvilim migrațiile cu un zid, ar trebui să vedem în sârma ghimpată tot capitalul politic strâns de mișcările naționaliste europene, niște partide paria, dar atât de dragi Kremlinului.
Este extraordinar și faptul că Viktor Orban câștigă popularitate în România! Deși contrar societății maghiare puțin diversă etnic, România e mai „cosmopolită” în acest aspect, „fermitatea” lui Orban găsește un ecou neașteptat pe plaiurile mioritice. De la înjurăturile tradiționale româno-ungurești, s-a ajuns la un PR pozitiv maghiar în preajma Bucureștilor. E un efect secundar pervers al politicii maghiare la nivel european, unde șeful Comisiei Europene îl alinta cu drag pe Orban cu „dictatorul”.
Noi suntem îngroziți, panicați și am devenit peste noapte aproape islamofobi. De decenii avem arabi pe străzile noastre, musulmanii au inventat și conduc serviciile de urgență, ne împănăm cu șaorma și kebab, care dintr-o dată ne așteptăm să explodeze. Mâine poimâine hypermarket-urile își for retrage de pe standuri lipiile, humusul și baclavalele de frica unui boicot românesc… Sau poate că nu.
Primii refugiați de origine afgană ajunși din greșeala dincoace de frontiera cu Serbia în județul Timiș, au plâns de furie și au cerut în mod expres să fie expulzați înapoi acolo. După discuții la nivel guvernamental și prezidențial despre tema refugiaților, reacția acestor afgani este poate cea mai grăitoare percepție a României în spațiul musulman. Bătându-ne cu cărămida în piept și fiind gata să apărăm granița de „hoardele musulmane”, descoperim nu numai că ei ne evită sistematic, ci efectiv provocăm plânsul oricărui musulman ajuns la noi din greșeală. Ne putem întoarce liniștiți la vadimii și zăvorancele noastre mestecand carne de porc, împrăștiind demn și european gunoaie pe stradă.
Publicitate
Publicitate
