Când nu-nţelegi pe de-a întregul ce-ţi mai coace autointitulata „societate civilă” – care cântă cu vocea ta ca grăsana aia nesuferită de vrăjitoare-caracatiţă din „Mica Sirenă” – e bine să-ţi aminteşti de înţelepţii neamului tău. Iar unul tare drag inimii mele este Petre Ţuţea şi o să vedeţi imediat de ce.
A fost deajuns să apară pe scena politică un Român, creştin, patriot şi incoruptibil pe deasupra – adică un om normal – ca toţi mungiupipizii lăţiţi peste noi, românii, ca mătasea broaştei să intre în şoc anafilactic. Îi recunoşteai de la o poştă după asemănarea cu stăpânul – tatăl minciunii – la încrâncenare şi neruşinare, după călcătură, după lătrătură şi după stereotipiile verbale cu care încercau să „te facă” direct sau apelând la ceea ce teoria presei numeşte în branşă „idioţii utili”. Uneori a ieşit chiar haloimăs, că ăştia, idioţii utili, sunt doar bieţi voluntari, nu şcoliţi mercenari. Deunăzi văzui un astfel de specimen habarnist, care confunda Creştinismul cu legionarismul într-un interviu pe care se scremea să-l ia lui Marian Munteanu. În cacofonia generată de microbii civili care se cred vocea cetăţii şi bagă în boală societatea românească la cea mai mică intenţie de normalitate, mi-am adus aminte de o vorbă care spune că eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ce auzi, dar eşti înţelept doar dacă ştii care jumătate s-o crezi. Şi cum încă n-am ajuns la înţelepciune, am apelat la înţelepciunea lui Petre Ţuţea.
În primul rând te linişteşte: „Mare noroc că există oameni care sunt idioţi! Funcţia idiotului e pozitivă, pentru că fără el n-am înţelege nici geniul, nici normalitatea. Păi cum am cunoaşte noi un om pe care-l numim desăvârşit, dacă n-ar fi prezenţi ăştia, idioţii?”
În al doilea rând te lămureşte: „Există o putere antinaturală … din a cărei doctrină face parte şi anularea socială a duşmanilor.”
Apoi te plasează pe o traiectorie corectă: „Se spune că intelectul e dat omului să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci ca să primească adevărul.”
Iar, în cele din urmă, îţi oferă soluţia: „Vlad Ţepeş are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Ştefan cel Mare. Cu armele!
Are meritul că l-a şi bătut. Şi are, mai ales, meritul că a coborât morala absolută – prin ţepele puse în fund – la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap şi-ţi era frică să n-o furi tu de la tine. Ăsta-i voievod absolut, Vlad Ţepeş. Păi fără ăsta, istoria românilor e o pajişte cu miei.”
Interesantă actualitatea românească văzută prin lupa lui Ţuţea, cel care a spus despre sine că de profesie e român, nu-i aşa?
Publicitate
