Doza zilnică de minciună şi dispreţ, taxe şi impozite aberante, austrieci experţi în defrişarea României, drumuri medievale şi autostrăzi fictive, multinaţionale care-i sug resursele, hemoragia de creiere , dar şi de mână de lucru, tagma jefuitorilor, peste cinci sute de hahalere legiuitoare nesătule, criminali în spitale, teroriste la catedră, genocidul prin alimentaţie, statutul de cobai al Europei pentru potentata industrie farmaceutică , infestarea agriculturii cu organisme modificate genetic, circari corupţi pe post de lideri, anarhie institiţională, sare în ochi, promisiuni neonorate, desfiinţarea ultimelor instituţii de brand, vaccinări cu forţa, preţuri duble faţă de restul Europei, epidemie de tuberculoză ca expresie a sărăciei şi epidemie de diabet ca expresie a supermarketomaniei, ameninţări internaţionale cu desfiinţarea ca stat şi naţie, năvala altor neamuri pe post de proprietari ai pământului românesc, păcăleli tip loteria bonurilor fiscale, braconieri italieni care-i ucid ciocârliile cu miile – ultima găselniţă a macaronarilor în materie de rafinament culinar, după ce ne-au mâncat caii , banchetele etniei înlocuitoare şi oanazăvoranisme prin ţintirim, mucegaiul mafiilor greu de ucis, făcătura justiţiară în ţara unde dreptatea umblă proverbial cu capul spart, atacul sistematic la Biserică şi simbolurile naţionale, semănătorii plătiţi de afară întru semănarea de vrajbă în interior, incompetenţa guvernului şi povara costurilor de răsfăţ parlamentar, hoţia endemică şi escrocheria maladivă, dezmăţul televizat, femeile gonflabile pe post de modele naţionale, violentarea obsesivă a limbii române, foametea, abuzurile de tot felul, agresarea copiilor, umilirea bătrânilor, zombificarea tinerilor, strâmbătatea legilor, răutatea , tupeul, murdăria, brutalitatea, nesimţirea, kitch-ul, vandalizarea valorilor naţionale, uciderea din faşă a oricărei iniţiative , parazitarea creativităţii, furtul intelectual, trădarea naţională, clanurile indestructibile, birocraţia kafkiană, absurdul atâtor situaţii şi mai ales crunta nedreptate stau maldăr pe răbdarea românului.
Din când în când îşi pune românul nădejdea în câte un salvator de neam şi ţară, care-l minte frumos, dar baloanele de săpun – ştim, dară, din copilărie – n-au viaţă lungă. Aşteptăm România lucrului bine făcut , încremenită în proiect, care provoacă nerăbdare răbdării naţionale. La cîte poveri îi încearcă românului răbdarea am şi eu o întrebare proverbială: „Ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar” şi preşedintelui un drumeag prezidenţial prin urbea natală? Cu tot respectul pentru domnia sa , dar şi pentru răbdarea românului, se impune o atenţionare de cod galben : românii nu v-au ales primarul României, ci Preşedintele ei! Se mai impune şi un sfat amical : grijă mare, căci răbdătorii ăştia nu mai sunt mioriticii de odinioară. Sunt generaţia facebook, la un click distanţă de limita răbdării.
Publicitate
Publicitate
