Radicalii liberi

În Arabia Saudită, un violator al unei adolescente a scăpat de justiția locală motivând că el e bolnăvicios și fragil. Efectiv s-a împiedicat și astfel s-a petrecut o penetrare „accidentală”. Un alt saudit a divorțat de nevastă pentru că ea a pupat un pui de cămilă. Exemplele acestea sunt perfecte pentru imaginea percepută a europenilor despre „arabi” și „musulmani”. Lumea arabă și cea musulmană sunt la fel de diverse ca și spațiul cultural occidental. Din păcate percepția noastră personală, stereotipul de gândire ne domină de multe ori „raționamentele”. Raed Arafat e cetățean român de origine palestiniană, adică un arab. Nici cei mai mari adversari ai domnului doctor nu îl vor acuza de un comportament asemănător. Însă nu vom fi șocați dacă faptele acestea s-ar petrece la Vaslui. De la atacurile teroriste din 9 septembrie 2001, percepția publică a alunecat vijelios către discursul „nu orice arab este terorist, dar toți teroriștii sunt arabi”. Armata Republicană Irlandeză, ETA, FLN și Septembrie Negru au fost uitați în favoarea Daesh, Al-Qaeda sau Boko Haram, terorismul a devenit egal cu islamismul și islamul. Memoria publică e de scurtă durată. În mod ciudat poate islamiștii, cei ce își doresc o întoarcere la sunna, sunt cei mai puțin înclinați către atacuri teroriste. Un scurt istoric al IRGUN și al OEP, două organizații care au folosit atentatul în mod uzual nu erau deloc motivate de aspectele religioase. Yasser Arafat, liderul OEP era un mare amator de alcool și aventuri romantice. Palestinienii, deși sunt arabi, sunt orice numai rigizi ca sunniți wahabiții saudiți nu. Zona tulbure a societății unde respectul pentru viață și libertate este scăzut e rădăcina terorismului și a atrocității. În India sunt tot atât de mulți săraci câtă populație are Uniunea Europeană. De ce nu auzim de atentate teroriste săvârșite de hinduși? Nu pentru că nu ar fi familiarizați cu atrocitățile, se întâmplă frecvent ca hindușii din zone rurale să stâlcească în bătaie un musulman indian pentru că ar fi suspectat că a mâncat o vacă, animalul sfânt de acolo. Profilul unui terorist ține mai puțin de sărăcie cât de excluziunea socială, frustrările acumulate, rasism, xenofobie, lipsa de perspectivă și posibilitatea de a „realiza ceva uimitor, apocaliptic sau șocant”. Ideologia joacă un rol fals, un pretext ieftin, indiferent dacă vorbim de anarhism, marxism, nazism sau regatul lui Allah pe Pământ. Istoria ne amintește în timpul marii expansiuni arabe a Califatului din secolul al VII-lea de cei mai temuți soldați ai islamului care erau proaspeții convertiți. Cei mai radicali, cei mai sonori și cei mai vizibili sunt cei ca Jihadi John – un britanic devenit maestrul decapitărilor Daesh trimis în cerurile pline de pilaf de către dronele americane. În România unde militanții antifumat sunt foștii fumători, convertiții de tot felul ne întrețin stereotipiile și își promovează agresiv ideile folosind adeseori o percepție deformată despre realitate.