Mintea omului este creată de bunul Dumnezeu să lucreze cu imagini. Acele şcoli naţionale sunt de succes, care şi-au pus la punct educaţia pornind de la acest adevăr. Cele care îmbâcsesc mintea elevului doar cu cuvinte, dau chix.
Poate de aceea, între cei care ne „conduc” este penurie de oameni cu viziune, deci nu prea pot conduce, ci improvizează, deoarece nu au în minte nicio imagine a României în viitor. Câtă vreme conducerea după ureche târăşte naţiunea română din păţanie în păţanie – aici la noi acasă, în plan intern – şi nimeni nu învaţă nimic, ca să se înţelepţească odată pentru totdeauna şi să ştie ce e de făcut, nu-i bai. O parte a naţiunii se mulează după model, corupe şi se lasă coruptă, frate cu dracul până trece puntea. O alta se ocultează în România profundă, dezvoltând diverse tehnici de supravieţuire şi rezistenţă, apărându-şi ce i-a mai rămas, sufletul. Iar a treia parte îşi face bagajul şi se cară din ţară, ca s-o spunem pe şleau. Dar, cum zice ardeleanul, nu-i bai, naţiunea nu piere. Cine se face frate cu dracul va contribui, în veşnicie, prin munca la cazanele din adâncuri, să nu se răcească planeta. Pe cei care rezistă, ce nu-i omoară îi face mai puternici. Iar cei care pleacă pot fi oricând, din voia Domnului, o sursă de resuscitare a ţării.
Bai este însă când, capete ţuguiate de incompetenţă în politica externă, târăsc naţiunea spre prăpastia neantizării. Dintr-o greşeală diplomatică o ţară poate fi ştearsă de pe harta lumii. De-astea s-au mai văzut în istorie, iar cine nu cunoaşte istoria, riscă să-i repete greşelile. Una dintre cele mai plastice imagini despre introducerea forţată a ideologiei comuniste într-o Românie creştină, la sfârşitul celui de al doilea război mondial, am aflat-o într-un interviu cu o femeie înţeleaptă din popor: „O lamă mare şi rea de plug străin de neamul nost a tras o brazdă prin inima României. A băgat sub pământ oameni mari, luminaţi, cu frică de Dumnezeu şi a ridicat deasupra numai râme”. Nu vi se pare că istoria se repetă? Nu vi se pare că în România : „Spicul gol stă ridicat, spicul plin, în jos plecat; omul prost e cap pe sus, cel cuminte, cap supus” – cum zice folclorul autentic? Spice goale s-au nărăvit la politică externă, doar că nici unul nu slujeşte interesele României. Unele pe ale Germaniei, altele pe ale Rusiei, altele pe ale Americii, ba chiar pe cele de clan. Depinde de unde pică ceva. Ori diplomatul unei ţări aşezată pe falia dintre marile puteri este făcătorul de pace. Aceasta a fost vocaţia României în istorie ! Râma are şi ea rolul ei, numai să şi-l înţeleagă!
Publicitate
