Olimpiada a provocat un lung șir de insatisfacții iubitorilor de sport din România. Pe de altă parte, este extrem de puțin important câte medalii opținem „noi” la olimpiade. Mult mai important este că, în continuare, există pe stradă copii care cerșesc, părinți care se zbat la limita supraviețuirii și bătrânii bolnavi ce umblă prin caniculă împovărați de griji.
Olimpiadele moderne par a fi doar o povară financiară imensă pentru statele organizatoare. Protestele din Brazilia și imaginile contrastante dintre periferia din Rio și satul olimpic sunt șocante.
În vremea Greciei Antice competițiile sportive purtate sub flacăra olimpică erau prilej de pauză a conflictului. Războaiele intrau într-o fază de armistițiu, pacea fragilă se instala în timpul jocurilor.
La granița de est a României se aude din nou zăngănit de arme. Federația Rusă a acuzat Ucraina că a infiltrat „spioni și sabotori” în Crimeea. Kievul a protestat vehement la aceste acuzații. Inventatorii războiului hibrid – rușii, pozează în victimele necredibile. Un fel de „hoțul strigă hoții” pe meleaguri slav-ortodoxe. Dincolo de comicii politicii externe ruse, pare de rău augur că agresiunea rusă din Donbas (în estul Ucrainei) a debutat după Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci.
Dacă zăngănitul de arme rămâne o temă dragă mass-mediei, nu putem să nu remarcăm eforturile necesare pentru imaginea României. Reportajul inventat al celor de la Sky News cu „traficanții de arme” români din Iernut este un incident simptomatic demontat ușor de DIICOT. Nu e ultimul și vom avea nevoie de eforturi susținute, dar nu cu personaje ca ambasadorul României la Londra, Mihalache.
Dacă ar trebui să vorbim de traficul de armament, putem lua în serios ancheta făcută de jurnaliști de investigații din mai multe țări ce arată că România a vândut armament de infanterie și muniție alături de Serbia, Bulgaria, Cehia și Slovacia în valoare de peste un miliard de dolari. Clienții sunt state din Golful Persic, Orientul Mijlociu sau Turcia care nu folosesc armament de tip sovietic, ci american! Însă, ca o coincidență, exact aceste țări furnizează armament diverselor facțiuni care se măcelăresc cu brutalitate în Siria și Irak. Românii spun că nu au cunoștință ca armamentul făcut la Cugir să ajungă în posesia militanților Statului Islamic din Siria și Irak, fiind notoriu faptul că Qatarul, Emiratele Arabe sau Arabia Saudită nu folosesc kalașnicoave, dar sunt cei ce au alimentat cu armament și muniție din Siria până în Yemen. Uniunea Europeană investighează situația exportului de arment către Siria în care este implicată România. Totul a fost legal, dar moralitatea arătatului cu degetul către „teroriști” când le furnizăm chiar noi arme e de discutat. Pacea olimpică e încă departe.
