Cancerul politic al democrației nu e corupția, ci populismul. Autocrați ca Putin, Erdogan sau Orban știu asta, de aceea își consolidează puterea la adăpostul parlamentului, legilor și al formelor fără fond.
Marea luptă parlamentară de la București s-a dat pe mărirea alocațiilor copiilor de la 42 la 84 de lei. Un exemplu de populism feroce, unde stindardul a fost ținut cu fermitate de liderul PNL. După o aniversare de aproape un secol și jumătate de liberalism, mărirea alocațiilor pentru copii e nu numai populism ordinar, ci și un salt cinic spre socialism.
În România sunt sute de mii de copii care adorm nemâncați. Polul social al sărăciei nu se manifestă accentuat la bătrânii pensionari, la tinerii absolvenți de facultate, ci în copilărie! Faptul că suntem săraci nu mai e de multă vreme o știre, dar ideea că 43% din copii din România nu au hrană îndestulătoare este o insultă pentru urma de bun simț ce se presupune că o mai avem. Alocația de stat pentru copii nu a fost niciodată o sumă rezonabilă. Dacă 10 euro devin 20, nu putem spune că va schimba mare lucru, pentru că salariile din țară sunt în majoritatea lor la minimul pe economie.
Lupta politică stânga-dreapta e un teatru de marionete absurd în acest context. Când copilăria e condamnată la foame și nu de azi de ieri, discuțiile despre politică și politici capătă un aer ușor ridicol. De aceea premierul Ponta joacă pe cartea responsabilității guvernamentale, deși are în vene seva populistă, iar liberalii îmbrățișează socialismul sperând la încă un procent în intenția de vot. Însă rezultatul previzibil va fi o scârbă generalizată a cetățeanului și o prăbușire spre zero a încrederii în partidele politice.
Parlamentul schimbă proceduri penale, guvernul legile fiscale, premierul politica externă în Balcani și președintele e preocupat de gazonul de la Cotroceni. Reprezentanții poporului au o plăcere nespusă de a ignora cetățeanul în timpul mandatului. Își vor reaminti cu siguranță anul viitor și vor promite marea cu sarea. Cine știe, poate vom avea fondul special pentru bere la PET și promisiunea fermă de a scădea taxele pe telenovele.
Guvernul care prin tăierea TVA-ului va putea spune cât de mult iubește el România, se va angaja să ne aducă bunăstarea prin responsabilitate și un ferm „jos Băsescu”. Asta în timp ce în Albania promite o modificare a politicii externe față de Kosovo. Pivotul principal al politicii externe, domnul președinte îl va pune pe domnul prim-ministrul la punct… probabil săptămâna viitoare. Nu-i nici o grabă. Focusul prezidențial momentan e pe fostul locatar de la Cotroceni, cel care a lăsat iarba netunsă și nu a văruit zidurile, deși era treaba RAPPS-ului (instituție subordonată guvernului). Domnul președinte Iohannis conștientizează un aspect neplăcut al celor șase luni de mandat, blamarea publică, bancurile și nervii sunt în continuare adresate lui Băsescu, domnia sa rămâne în spectrul invizibil.
Publicitate
Publicitate
