România mea

De ceva timp am tot mai mult impresia că trăiesc în două ţări numite România: a mea şi a lor. Cum arată România mea? O ţară pitorească, cu oameni muncitori, dornici de o viaţă mai bună. O ţară cu un potenţial natural şi economic uriaş. O Românie plină de oameni cu idei măreţe. Dar şi o naţie antrenată să îndure mult, foarte mult, prea mult. O patrie părăsită temporar de cetăţenii ei pentru a lucra în străinătate, dornici să facă viaţa copiilor mai bună. ţara aceasta care ne oferă totul, de la munte la mare, şi căreia adesea noi îi dăm înapoi doar gunoaie şi investitori de carton, dispuşi să ne fure mult şi repede resursele. Cum arată România lor? Este o ţară bună de muls de resurse. O naţie exploatată la maxim prin taxe şi impozite. O Românie îndatorată pentru următorii 300 de ani. O patrie vândută bucată cu bucată oricui dă şpaga mai groasă. O ţară unde legea este tocmeală şi cei cu bani fac legea. O naţiune unde valorile sunt prigonite şi unde non-valoarea devine supremul model de urmat. Mă întreb acum în prejma zilei naţionale a acestei ţări, numită România, cum de pământul acesta mai suportă scindarea evidentă dintre popor şi conducători? Sau cum de poporul mai suportă umilinţa la care este supus zi de zi? Când citesc o ştire gen ,,primarul din Alba Iulia a arborat pentru ziua naţională un tricolor care conţine şi culoare portocalie” îmi zvâcneşte tâmpla… Sau când aud preşedintele Băsescu dând lecţii românilor despre cum să muncească, să nu mai fie leneşi. Sau când îl văd pe Boc cum ne îndeamnă la cumpătare şi să strângem cureaua în timp ce Guvernul său cheltuie milioane de euro aiurea. Toate ştirile acestea mă fac să cred tot mai mult în România mea, care nu este şi România lor. Dar oare cât mai pot răbda? Cât de mult putem sta cu capul plecat? Cât mai putem înghiţi? Ni se taie salariile, indemnizaţiile de creştere a copilului, ajutorul de şomaj, firmele se închid de prea multe taxe, amenzile s-au înmulţit, costurile de întreţinere au ajuns la sume astronomice… şi totuşi răbdăm. Până când şi de ce? Mai ales că în România lor nimeni nu rabdă de foame. Nimeni nu caută în gunoaie. Nimeni nu se îmbracă de la second-hand. Nimeni nu munceşte 12 ore pe zi pentru o pâine. În România lor luxul, opulenţa, maşinile de zeci de mii de euro, dineuri de mii de euro, bijuterii cu diamante etc. Care este România ta? A mea sau a lor? Călin Blaga [email protected]