„România neguvernabilă” a comisarului Günther Oettinger a stârnit perplexitate la Bucureşti. Nimic nu îl irită mai mult pe politicianul român decât adevărurile spuse în faţă.
Pe sub perdelele de fum cu Gigi Becali sau ce se întâmplă la trustul de presă Intact se întrezăreşte o realitate necoafată.
Prin ordin de ministru, transportatorii români sunt obligaţi să îşi instaleze plăcuţe de gabarit conform unei directive europene. Numai că există o singură firmă căreia i s-a încredinţat direct dreptul de a le comercializa, fără a avea legătură cu semnalistica rutieră. Un cost de 3,5 milioane de euro e gestionat de o firmă din Bucureşti din domeniul tâmplăriei PVC.
Între timp titularul de la Ministerul Marilor Proiecte, partener de afaceri cu domnul prim-ministru, domnul Dan Şova negociază în familie cu mama sa rezilierea contractului cu Bechtel. Guvernul e extaziat de plata a „doar” 37 de milioane de euro despăgubiri către Bechtel şi închide cercul unui proiect iniţiat de deţinutul eliberat condiţionat Adrian Năstase. Asta după ce tot doamna Şova a reprezentat RMGC în negocierile cu statul român. Ca o paranteză, domnul Victor Ponta, acum un an ecologist anticianură este azi fan al afacerii canadiene, iar doamna Daciana Ponta, luptător europarlamentar cu cianura, coabitează acasă cu soţul său opinii în chestiunea Roşia Montană.
Dacă tot am vorbit de Dan Şova şi asocierea sa cu Victor Ponta într-un cabinet de avocatură pentru contracte cu statul la compania energetică Oltenia, caz cercetat de DNA şi dispărut sub un pact de coabitare politică, atunci nu vom vorbi de cei 5000 de mineri din Târgu-Jiu invizibili în ziua grevei spontane, căci sunt lucruri complet neadevărate, care nu se întâmplă.
Ce este stupefiant e un raport al ministerului de finanţe din martie 2013, care certifică scăderea încasărilor bugetare din impozitul pe venit cu 70%. Bugetul statului român se construieşte în principal din încasările din TVA şi impozitul pe venit, aşa că neplata salariilor, întârzieri la achitarea contractelor şi blocarea investiţiilor sunt o consecinţă logică. Iar dacă suprapunem regulile economice peste o dorinţă de a modifica aritmetica, unde 25% înseamnă majoritate, unde dezbaterea constituţională se face cu uşile închise, iar regulile guvernării Năstase le regăsim în 2013, concluzia unui neamţ despre o Românie neguvernabilă nu e luptă politică, ci o realitate palpabilă românească.
