Noul guvern, proaspăt votat de Parlamentul României și-a publicat Programul de Guvernare, conform negocierilor, armonizărilor realizate de oamenii din vârful acestor partide. Este un program stufos, cu destul ținte ambițioase și multe, foarte multe banalități, lucruri plicticoase. O să spuneți că așa sunt documentele politice și nu vă contrazic. Eu am însă o obsesie, care ține de năravurile proaste ale partidelor politice din România: corupția și traficul de influență. Am căutat în Programul de Guvernare după cuvântul „corupție”. Am găsit doar 17 mențiuni ale sale, toate în context generalist. „Strategia Anticorupție 2021 – 2024” este cea mai pompoasă referire la veșnica luptă anticorupție, iar singurul detaliu mai aplicat este „modificarea Legilor Justiției”, sintagmă care mi-a dat frisoane pe ceafă. N-am simțit, așadar, că viziunea noului guvern se concentrează prea tare pe acest subiect, așa că temerile mele se îndreaptă, pentru următorii ani, exact către domeniul cel mai sensibil pe care s-a dezvoltat corupția în România: oamenii partidelor, care sunt împrăștiați peste tot, acolo unde vedem și acolo unde nu vedem, acolo unde se poate și acolo unde nici măcar nu ne trece prin cap.
Forța unui partid stă în capacitatea acestuia de a implanta oameni de încredere în funcții de toate mărimile. Ca niște soldați loiali în postul de gardă. De la guvern, prin ministere, agenții, departamente, servicii și direcții, și până în teritoriu, la fiecare structură lăsată de la bunul Dumnezeu pe acest pământ, în România. Fiecare birou în care se poate lua o decizie trebuie ocupat, cu steguleț pe hartă, de Partid. Indiferent cum se numește acest partid. De aceea există o negociere îndelungată atunci când se formează un guvern de coaliție, de aceea există tensiuni nesfârșite atunci când se schimbă guvernele. Într-un fel, este de înțeles. Chiar și numai politic, această instalare de agenți electorali în teritoriu este vitală pentru ca partidul să poată câștiga noi bătălii, pentru a-și promova proiecte, decizii, planuri și, la final, să instaleze alți oameni. Dar tot acest proces este substratul perfect pentru corupția mică și mare, pentru traficul de influență, pentru piața neagră a traficului de funcții. Aici este punctul nevralgic al României și îmi doream din tot sufletul să aud la noul guvern că se va ocupa de el.
În Sibiu, un amplu conflict politic se derulează zilele astea sub ochii alegătorilor, miza fiind controlul companiilor primăriei, Tursib și Urbana. Nu trebuie să ne fie frică de cuvinte: conflictul face parte din același proces despre care scriam mai sus. Nu spun că adăpostește acte de corupție, pentru că nu am informații în acest sens. Spun însă că cele două forțe care se confruntă, unele dintre partidele din Consiliul Local Sibiu, pe de o parte, și primarul Sibiului, împreună cu restul de partide, pe de altă parte, se luptă pentru a putea numi, unul sau altul, oamenii în funcții, în nesfârșita dorință de a avea influență. Fiecare vrea să controleze ceva, nu știm ce. Nimeni nu propune însă un proces de selecție neutru, care să aducă specialiști din viața „civilă” a Sibiului, specialiști care să contribuie cu priceperea lor la bunăstarea companiei respective și, implicit, la bunăstarea Sibiului, și să îndepărteze orice suspiciune de corupție. Iar de partea celalată stă și privește ca prostul la acest spectacol omul simplu, care încă mai votează, dar care s-ar putea să nu mai calce prin secția de vot niciodată.