Sistemul românesc de educație este un dezastru. Nu doar pentru că școlile sunt murdare, manualele lipsesc sau pentru că profesorii plictisiți sunt prost plătiți și înclinați adeori către meditații și șpagă. Problema e că atât la școală, cât și acasă, suntem învățați să fim „buni”, să ascultăm și astfel vom fi răsplătiți. Dacă ești rău însă, te vor lovi toate blestemele iadului. Ceea ce e desigur de o falsitate și o superficialitate îngrijorătoare.
Priviți în jur și încercați să vă amintiți câți „băieți buni” au primit de la viață altceva decât țepe și șuturi în fund. Amintiți-vă de tocilarii clasei, acei copii cuminți care au luat școala în serios și luau mereu note bune, au fost cuminți și și-au văzut de treabă. Nu e așa că îi regăsiți “realizați” în cele mai anoste și mai stupide locuri cu putință? Și culmea ironiei, leneșul, codașul clasei, elevul neastâmpărat, e tocmai cel ce îi privește compătimitor pe „băieții buni” din confortul fotoliului de piele al automobilului german?
Practic, ceea ce ni s-a spus de mici copii este o mare minciună. Faci totul ca la carte, atunci ai toate șansele să pierzi nu numai numeroase ocazii, ci ai larg deschisă oportunitatea de a duce o viață gri și anostă. Continuând tradiția, ne mințim ipocrit copiii, spunându-le să fie buni, ascultători și să își vadă de treabă. E un mod absurd și prostesc de a prezenta în culori false, o lume în care regulile de fair play sunt teorie etică fără aplicare.
Pentru că orice pas pe drumul conformismului al băieților buni, va lăsa doar un distinct gust amar. Viața aceasta nu premiază umanitatea, empatia și respectul. Contrar pojghiței de civilizație, realitatea noastră cotidiană îi premiază pe cei ce îndrăznesc, firi rebele și nesupuse, spiritele de aventură sau mincinoșii, cinicii. Viața premiază lipsa de scrupule, nu respectul față de reguli și adeziunea la valori morale.
A continua să vorbim de adevăr și libertate în peisajul public românesc e o aiureală. Liderii de opinie, politicieni, repere cotidiene, nu sunt în nici un caz exemplare de băieți buni ce au atins piscul împlinirii personale. A fi corect și cuviincios este întotdeauna interpretat drept prostie și drept urmare suferi consecințele.
Nu e foarte onorabil să spui asta, desigur, însă dacă ai de ales între ratare și o șansă de a face ceva în viață, trebuie să ne amintim un lucru simplu, să nu fii un băiat bun niciodată!
Publicitate
