O nouă temă adusă pe agenda publică a atras atenția telespectatorilor. Nu vorbim de simulacrul de alegeri din Rusia sau de atentatele teroriste din New Jersey și New York, ci de dorința Danei Nălbaru și a lui Dragoș Bucur de a-și retrage copilul din sistemul public de educație. Dezbaterea iscată de educația acasă în contrast cu cea din școlile publice e o aiureală. În România, sistemul public de educație este gratuit și obligatoriu. E atât de gratuit, încât în prima zi de școală aflăm costul fondului clasei și necesarul de materiale pentru dotarea claselor. Unul din cinci copii din România abandonează școala înainte de liceu. Pe de altă parte, ne lăudăm cu o proporție uriașă de analfabeți funcționali, unul din doi români pot citi textul acesta fără să îl priceapă. Ironic e faptul că acești analfabeți funcționali „fabricați în România” ar putea avea și o diplomă universitară. Aceleași universități care eliberează cartoane frumoase. România este în cel mai ingrată postură în domeniul inovației.
Sistemul public de educație are probleme grave pe care, fie ne facem că nu le vedem, fie le ignorăm până la următoarea grevă a profesorilor care cer, ca de obicei, salarii mai mari.
Demersul Bucur-Nălbaru poate fi un exercițiu de imagine și nevoia de capturare a atenției, dar problema copiilor ce promovează cu dificultate Bacalaureatul e o responsabilitate prea mare pentru a fi tratată cu superficialitate.
Dincolo de zgomotul mediatic însă, în tenebrele unor organizații ca Pro Familia, apropiate de BOR, se clocește o nouă monstruozitate, ca propunerea definirii constituționale a căsătoriei. O idee susținută și oficial cu jumătate de gură de Ministerul Agriculturii e cea de a interzice dreptul de proprietate a terenului de către străini. Conflictul imediat cu Comisia Europeană ar fi iminent.
Îngrijorător nu e faptul că un nucleu legionaroid și apropiat de clerul ortodox naște golemi pufoși cu parfum de zvastică, ci absența logicii elementare. Fenomenul de respingere a străinilor, de alienare socio-culturală și construirea unui ghetto mioritic se inspiră din curtea „dictatorului” Victor Orban. Există proiecte de succes sub titlul „afară cu străinii din țară”, Coreea de Nord, Cuba și fabuloasa republică sud-americană a Venezuelei. Deși stau pe unul din cele mai mari zăcăminte de petrol din lume, venezuelenii au reușit performanța de a transforma magazinele în galantarele de care ne amintim cu nostalgie când vorbim de Republica Socialistă România. La Caracas e aproape imposibil să găsești hârtie igienică nu numai fasole, dar cel puțin venezuelenii sunt mândri și independenți sub privirea atentă a președintelui Nicolas Maduro.
Putem privi cu încredere spre viitor, vom fi nu numai tâmpiți, nevaccinați și păstoriți de politicieni penali, ci și singuri și independenți în minunata noastră patrie.
Publicitate
