Ultimele zile agenda publică s-a inflamat cu un scenariu lansat și propagat intens de PNL și coaliție: migrarea lui Klaus Iohannis la președinția Consiliului European, începând cu 1 iulie 2024. Dată de la care are loc vacantarea funcției lui Charles Michel, actualul președinte.
Contextul pare unul favorabil, în situația în care liderii europeni încearcă să evite accederea lui Viktor Orban în această poziție. Și aceasta, pentru că Ungaria este cea care va prelua președinția Uniunii Europene de la 1 iulie și practica europeană presupune ca, în cazul în care nu se întrunește numărul necesar de voturi pentru un nou candidat, șefia Consiliului să fie asumată de către țara care deține președinția UE. O altă așa-zisă regulă este alegerea celui mai longeviv politic lider. În acest caz, membrii cei mai vechi ai Consiliului sunt, în ordine, Orban și Iohannis. Prin urmare, cum Viktor Orban nu e deloc agreat de Strasbourg, această conjunctură i-ar aduce șanse reale președintelui României.
Dincolo de faptul că toată această discuție pare mai degrabă încă un pretext de a-l reactiva pe președinte în atenția opiniei publice (apropo, mai știe cineva pe unde e și ce mai face Iohannis?), nu cred în șansele reale de a accesa o asemenea demnitate. Și nu am în vedere neapărat popularitatea avariată a președintelui României, absența sistematic-arogantă a acestuia din orice înseamnă destinele acestei țări ori aflatul în treabă ca metodă ultimă de lucru. Ci motivul mi se pare unul foarte simplu.
Poziționat într-o asemenea funcție, președintele va trebui să facă ceea ce nicicum nu a demonstrat că știe să presteze: să muncească! Unde mai pui că oareșce cârcotași își dau cu părerea că nici concediile acordate de Consiliul Europei nu ar fi unele motivante, costurile de deplasare și protocol derizorii și ele în raport cu cele ”românești” și, bașca, va trebui să mai și vorbească din când în când. Or, cine are vreme de asemenea draconice și coercitive cenzurări ale unui șef de Consiliu?!
Nu vi se pare cel puțin curioasă lipsa opțiunii FDGR pentru candidatura la Primăria Sibiu a lui Klaus Iohannis? După modelul de succes al lui Emil Boc, mai cu seamă că FDGR Sibiu numai nu reușește să se decidă în privința persoanei cu care ar putea veni în fața electoratului. Și, fie vorba între noi, ar fi ieșit chiar ”la piață” în căutarea unui candidat.
Klaus Iohannis e un ”mort” politic, cu costuri imense de viață. Și aceasta o știe și FDGR Sibiu. Și, ghinion: a aflat-o și o știe, mai ales, electoratul.
