După anii ’80 ai politicii Reagan în care eforturile administrației federale americane de a înfrânge colosul sovietic au fost prioritare, ‘anii 90 au reprezentat vârful politic al Statelor Unite, atât ca prestigiu, cât și ca reconfigurare a sistemului politic internațional ca un sistem de forțe “unipolar”. Deceniul glorios american a fost stopat brutal prin atacurile teroriste din 9 septembrie.
În ultimii 15 ani, regresul american, doar intuit inițial, a devenit vizibil și se accentuează, în ciuda zdrobitoarei superiorități economice, tehnologice și militare. Trăim blestemate “vremuri interesante” ale unei modificări în arhitectura de putere internațională. Semnele, deși sunt ușor de identificat, deseori trec pe lângă noi în inflația informațională a erei globale. Washingtonul face eforturi mari pentru a identifica aliați în problema Statului Islamic din Mesopotamia și Levant. Situația diplomatică și strategică din Siria, Irak și Liban e atât de disperată, încât americanii se întorc către ofițerii lui Saddam Hussein, cei care au făcut o opoziție armată îndârjită împotriva ocupației americane.
Metoda „dușmanul dușmanului meu e prieten” nu se aplică, când un guvern irakian pro-iranian, Al Qaeda, ISIS și guvernul alawit sirian, sunt la fel de digerabili ca președintele bielorus Lukașenko.
Dacă tot vorbim de Lukașenko, Bielorusia și spațiul ex-sovietic atât de fierbinte și atât de aproape de noi, pare hilar, dar acum câteva luni, declarațiile de la Minsk erau publicate pe toate marile agenții de presă occidentale, când au criticat acțiunile Federației Ruse din Ucraina.
Ucraina în acest moment este un experiment al Kremlinului, prin care războiul prin proxy, războiul informațional și destabilizarea statală, încălcarea tratatelor internaționale și acțiunea de timorare prin forță, lasă paralizate și cu reacții simbolice, atât SUA cât și divizata Uniune Europeană. Ca o ironie, Rusia e în război cu Ucraina și câștigă atât militar, diplomatic cât și în războiul informațional al comunicării, pentru că nu e tributară nici regulilor și nici cutumelor occidentale. Cu o Chină expasionistă economic și cu o ambiție de a detrona America din poziția de mare putere, cu actori mari ca Germania ce își continuă politica de descătușare de politica americană, aceste vremuri se anunță dificile, fierbinți și „surprinzătoare”.
Unde suntem noi, cu o precampanie electorală ciudată și mirosind a blat de la o poștă? Complet în afara jocului.
Ca de obicei, ignorăm Turcia, Siria, Irakul, ne conservăm instinctual sentimentul anti-rusesc (natural de altfel) și privim către o Americă ce se află din ce în ce mai departe. Să sperăm că politica noastră locală atât de inadecvată, va beneficia de norocul prostului și de conjucturi favorabile. Pragmatismul și responsabilitatea față de cetățenii români e o speranță deșartă.
Publicitate
