Am vrut să scriu despre traficul din Sibiu, care este, fără discuție, cu mult mai bun decât în alte orașe din România, dar care are nevoie de un restart. Până la urmă, am lăsat articolul despre Centura de Sud să-și împlinească menirea, cu promisiunea că revin, atunci când va fi necesar. Apoi am vrut să scriu despre numărul mare de persoane fără permis, de pe șosele, persoane care ne invadează redacția, prin comunicatele poliției. Am mai scris despre asta, încercăm să găsim o soluție pentru a-i face pe oameni să înțeleagă cât de mare e pericolul pe care îl creează și la care se și ne supun. Au mai fost subiecte, educație, sănătate, sport, multe sunt în paginile ziarului pe care îl țineți în mână. Am renunțat la toate, pentru ceva mult mai important.
Pe 15 martie a avut loc celebrul deja protest național, de 15 minute. Nu știu dacă vorbim despre milioane de oameni care s-au oprit în loc, un sfert de oră, pentru a-și exprima nemulțumirea față de nesimțirea guvernanților care nu reușesc să se adune și să aștearnă niște autostrăzi de-a lungul și de-a latul acestei țări. Nu despre autostrăzi este vorba. Protestul nu schimbă, probabil, mare lucru în conștiința politicienilor și guvernanților. Nici nu cred că și-a imaginat cineva așa ceva, nici măcar inițiatorul mișcării, Ștefan Mandachi, cel care spune că a fost copleșit de efectele gestului său. Protestul ne arată în schimb energia ce poate fi descătușată din conștiința românilor care vor altceva pentru țara asta. Reacția oamenilor, de cele mai multe ori în doar 2 secunde de la închiderea clipului lui Mandachi, la un îndemn la atitudine corect, civilizat, este cea care mă uimește și mi se pare mai importantă decât orice.
În ultimii 30 de ani, celebra expresie “las-o, mă, că merge-așa!” ne-a marcat existența. Acum nu ne mai caracterizează, pe mulți dintre noi. Sunt cel puțin două generații de români care vor să facă ceva pentru a schimba lucrurile. Sunt în stare să-și ia două joburi, pentru a putea face mai multe în viață, dar știu în același timp să se distreze, să mănânce sănătos, să alerge la maraton pentru cauze nobile sau să doneze pentru acțiuni caritabile. Merg la concerte, la restaurant, la ședințele cu învățătoarea, la coadă la market, la bere, la meci, la teatru. Citesc presa bună, citesc cărți, citesc nimicuri pe net, se joacă pe telefon și ies la iarbă verde, cu cortul sau doar cu grătarul. Vor să fie ascultați, vor să conteze părerea lor, vor să conteze munca lor, cu tot cu taxele pe care le plătesc, vor să stabilească ei, prin reguli democratice, cum se administrează o țară. Vor ca oamenii care merg să-i reprezinte să o facă “pe bune”, nu pentru privilegii și șmecherii. Oamenii ăștia despre care vorbesc, care sunt tot mai mulți printre noi, sunt în stare acum să reacționeze, să se ridice, să facă o grevă 15 minute, să-și strige nemulțumirile și dorințele și la un miting, și pe Facebook sau la coadă la supermarket.
Dar cel mai mult sper eu să fie în stare să meargă la vot. Acum, la prezidențiale, la locale și la alegerile generale de anul viitor. 15 minute.
Publicitate
