În timp ce regele englez legendar Richard al III-lea era înmormântat în catedrala din Leicester, tânărul ministru al apărării al Arabiei Saudite construiește o alianță militară pan-arabă la Cairo. Fiind confruntați cu pericolul califatului salafit al Statului Islamic, dar și cu recrudescența militară iraniană, Orientul Mijlociu are de stins un nou focar de măcel în Yemen. Împreună cu forțele armate egiptene, pakistaneze și iordaniene, saudiții au mobilizat deja 150 000 de soldați și 100 de avioane pentru a înăbuși un nou focar de conflict aflat în proximitate. Fiind cel mai mare importator de tehnică militară din lume, Arabia Saudită are nu numai capacitatea militară, ci și voința politică de a rezolva problemele fierbinți nerezolvate de occidentali în ultimele decenii. Pe de altă parte, țările exportatoare de petrol din Goful Persic au primit și un bonus economic neașteptat, înterdicția de survol al spațiului aerian yemenit și blocada porturilor, au aruncat în aer prețul barilului de petrol la bursă.
Pe lângă OPEC, un alt mare producător de hidrocarburi jubilează. Federația Rusă strivită de sancțiunile internaționale, își pregătește o nouă celebrare a victoriei Armatei Roșii. Un eveniment de PR excelent pentru Kremlin, unde lingăii de curte ai lui Vladimir Putin îi pregătesc „surpriza”dezvelirii unui bust de bronz în hainele împăraților romani.
Vestul european e în doliu după catastrofa aviatică ce a afectat Spania, Franța și Germania. Încă odată încrederea și optimismul civilizației occidentale primesc o zguduitoare palmă. Un singur om, ca și asasinul norvegian Anders Breivik e suficient pentru a îmbrăca în doliu o națiune. Teama odată instalată, poate distruge nu numai încrederea în sistemele de transport moderne, ci pot afecta teribil economia sau pot falimenta companii ca Malaysia Airlines.
Între timp, în spațiul mioritic al laptelui și mierii, fandările și ripostele dintre politic și justiție au ajuns în sfera ridicolului. Șovăind grațios la tribune, politicienii folosesc drept șervețele Constituția și urinează cu boltă pe egalitatea în fața legii de la înălțimea monstruoasei Case a Poporului. Ne irităm pe alocuri și așteptăm riposte în ritm molcom de ardelean, poziționări demne și atitudini curajoase.
Am aflat recent că politica corupe și traficul de influență e generator de profit. Suntem șocați de cuantumul șpăgii și de colecțiile de artă, de bijuterii sau ceasuri. Uităm însă ca acești demnitari ai statului român, primari, miniștri sau președinți, lasă familii, cariere profesionale inexistente pentru un salariu de o mie de euro. Când zâmbetul cinic ne întâmpină după alegeri ca o pedepsă pentru credulitatea noastră, oare nu ne întrebăm de unde vor veni banii lor pentru case, mașini și haine scumpe?
Publicitate
