Evenimentul acestei săptămâni a fost alegerea surprinzătoare a lui Donald J. Trump ca cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite ale Americii.
A fost o campanie agitată în care s-a instalat divizarea în corpul electoral american. Rămân înregistrate declarațiile anti-musulmane, anti-feministe, anti-mexicane, anti-emigrație ale președintelui ales Trump. Donald Trump a reușit să stârnească nu doar îngrijorare legitimă în rândul minorităților din America, ci să pună sub semnul întrebării alianțele, parteneriate și acordurile internaționale ale S.U.A. în mediul politic internațional. Interesant e și faptul că felicitările călduroase la adresa președintelui american au venit de la autocrați cu profil politic asemănător ca Putin, Orban și Erdogan sau de la alți „trumpi” în devenire ca Le Pen sau Geert Wilders.
Evenimentul electoral american, aflat sub spectrul democratic al alegerilor în cea mai respectată democrație din lume, va avea probabil aproape același impact politic ca invadarea Crimeii de către Federația Rusă. Nu este o exagerare gândindu-ne la declarațiile domnului Trump și liniile politice deja schițate în campanie.
Trump a jucat foarte bine cartea salvatorului în cea mai puternică țară din lume. America nu are nevoie „să fie făcută mare din nou”. S.U.A. e mare, puternică și prosperă de un secol. Nu trebuie să fie salvată. Politicile de integrare, de toleranță ale administrației democrate a lui Barack Obama nu sunt un obstacol în calea măreției. Ca orice populist jucând cartea demagogică, președintele Trump a propus teme fanteziste ca înălțarea unui zid la granița cu Mexicul, expulzarea imigranților și a musulmanilor pentru „a construi” o Americă a americanilor. Întâmplător și Orban vrea o Ungarie mare pentru unguri, Le Pen o Franță măreață pentru francezi, Erdogan un Imperiu Otoman pentru turci, iar Putin are planuri colosale pentru Maica Rusia.
Cum s-a ajuns aici se întreabă o bună parte din oameni. Cum de am ajuns la un Brexit, cum am ajuns la Trump, la o Turcie islamistă sau la o Rusie agresivă militar, gata să își invadeze vecinii? Răspunsurile cetățenilor care i-au ales și îi susțin pe acești lideri spun că le-a ajuns. Ei s-au săturat de feminism și egalitatea de șanse. Lor li se pare că musulmanii, și imigranții în general, le fură locurile de muncă ale „adevăraților” cetățeni. Homosexualii sunt prea vizibili și vor prea multe. De aceea îi preferăm pe acești „lideri puternici”. Nu contează că acești politicieni au călcat în picioare toate regulile, toate codurile de conduită și sunt niște ipocriți cinici în general. Trump în campanie a folosit intens slogane anti-imigrare, deși ultimele sale două soții sunt imigrante din estul european, iar ultima lucrase ilegal în S.U.A..
Campania electorală a trecut, președintele american este Trump și împreună cu echipa Obama trebuie să asigure tranziția politică până pe 20 ianuarie. Însă de acum încolo ne așteaptă probleme serioase ale acestei de schimbări de paradigmă politică. Guvernul american va avea în componență radicali religioși, negaționiști ai schimbărilor climatice sau chiar pe Sarah Palin, guvernatorul Alaskăi gata să preia departamentul de politică internă. Poate nu întâmplător cancelarul german Angela Merkel a inclus în mesajul său de felicitare a președintelui american atașamentul pentru valorile democratice ale libertății, ca o componentă cheie a dialogului americano-german.
Probabil românii își vor pune problema de ce oferim atâta atenție politicii americane când în România vom avea alegeri curând. Poate și pentru că la noi derapajul de discurs, ignoranța alegătorilor și lipsa de scrupule ne vor aduce probabil la viitoarele alegeri prezidențiale pe Gabriela Firea ca posibil locatar de la Cotroceni. Cu listele electorale împănate de condamnați penal, ticăloși obișnuiți să ne vorbească de binele patriei și al poporului suntem deja obișnuiți.
Publicitate
